Vocea întregului sector de
upstream din România

Ați auzit de Vaca Muerta? Ce putem învăța de la Argentina? (pe lângă tango și Maradona)

Pentru români, Vaca Muerta înseamnă vaca moartă. Pentru argentinieni, înseamnă mai mult: o formațiune marnoasă-argiloasă, acoperind o suprafață de mărimea Belgiei, în provincia Neuquén, şi care, după cum s-a entuziasmat Președinta Cristina Fernández de Kirchner, ar trebui rebotezată Vaca Viva (vaca vie). Ori poate Vaca de aur. De ce? Conform estimărilor EIA, Vaca Muerta ar conține 16,2 miliarde barili de țiței de şist şi peste 8.700 miliarde m3 de gaz.

Compania locală Repsol YPF SA, pe baza descoperirilor din 2010-2012, a crescut estimările de țiței la 22,5 miliarde m3. Asta înseamnă mai mult țiței de şist decât are Mexicul şi mai multe gaze de şist decât are Brazilia. Ambele resurse ar putea asigura suveranitatea energetică a Argentinei pentru 150 de ani şi ar putea transforma țara încă o dată într-un exportator de hidrocarburi.

Pe de altă parte, Vaca Muerta a devenit recent un subiect discutat cu interes în industria şi mediul financiar de petrol: Este Argentina cel mai bun candidat, după SUA, pentru un nou boom al fracturării hidraulice a argilelor gazeifere şi petrolifere?

Desigur, întrebarea-cheie despre țițeiul de şist astăzi este următoarea: cum va reacționa industria în condițiile scăderii prețului? Răspunsul are o importanță crucială pentru piețele de energie, companiile implicate şi, de ce nu, pentru economia mondială. Pe această direcție, este necesar să privim în viitor, dincolo de discuțiile actuale despre cum au creat argilele americane o nouă ortodoxie a prețului petrolului sau dacă bugetele OPEC vor rezista la $50/baril. Este un bun prilej să evaluăm posibilii candidați pentru un viitor boom al argilelor de țiței şi gaze.

Cine sunt candidații?

Nu este un secret pentru nimeni că dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale de petrol şi gaze, în afara Statelor Unite şi Canadei, este la vârsta copilăriei. Inițial, candidații la „creștere” se numeau Europa, Rusia şi China.

Cu doar câțiva ani în urmă, promisiunile argilelor europene erau „mari cât roata carului” şi mulți analiști politico-energetici s-au precipitat să proclame un viitor energetic mai puțin dependent de Rusia, iar sintagma „securitate-independență energetică” a (re)intrat în vocabularul curent al mass-mediei şi al altor categorii de vorbitori.

Ce a urmat a fost încă o confirmare strălucită a înțelepciunii populare, conform căreia „socoteala din târg nu se potrivește (întotdeauna) cu cea de acasă”. Cauzele? Geologia, politica şi aspectele economice.

Polonia reprezintă un studiu de caz foarte bun. Inițial, pe baza estimărilor făcute de EIA în 2013, polonezii s-au entuziasmat că ar fi proprietarii a 4.190 miliarde m3 de gaz. Dar, după cum am explicat aici, există mari deosebiri între estimări de resurse (socoteala de-acasă) și rezerve dovedite (realitatea din târg). Cele peste 60 de foraje de explorare săpate în Polonia au confirmat un adevăr dureros, pe care îl repet mereu și studenților mei: Dacă geologie nu e, nimic nu e!

În Polonia, marile companii se retrag una după alta, ultima fiind Chevron. În Ucraina, același Chevron a decis să se retragă din angajamentul de $10 miliarde cu Kievul, menținând doar un birou acolo și așteptând clarificarea situației politice. Tot datorită instabilității politice, Shell evaluează riscurile continuării activității acolo. În Marea Britanie, explorarea gazelor de şist este încă într-o fază timpurie, dar recent, Scoția a impus un moratoriu pentru oprirea acestor lucrări. În România, forajul de explorare de la Pungești s-a terminat din vara anului trecut, dar Chevron n-a făcut nicio declarație despre ce au găsit acolo.

În Rusia, exploatarea potențialului uriaș al argilei Bajenov (de opt ori mai mult țiței decât Bakken din North Dakota!) nu va avea loc prea curând datorită prețului actual al petrolului ($50/baril) şi sancțiunilor SUA-UE, care împiedică livrarea de echipament, tehnologii şi servicii asociate cu fracturarea hidraulică.

În China, situația argilelor gazeifere şi petrolifere este mai bună decât în Europa. Guvernul chinez dorește să crească cota de consum a gazului natural domestic de la 5% la 10%. Anul trecut, compania de stat Sinopec a avut o realizare deosebită prin darea în exploatare a câmpului Fuling. Totuși, la fel ca în Polonia, geologia nu “cooperează” cu dorințele chinezilor, așa că targetul pentru producția de gaze de şist în 2020 a fost micșorat cu o cifră imensă: 30 miliarde m3/an, adică 50%!

Pe lângă geologia dificilă, China se confruntă şi cu problema spinoasă a lipsei de apă necesară pentru fracturare, accesul greu pe teren datorită reliefului dificil şi, capac la toate, inexistența tehnologiei propriu-zise, care trebuie achiziționată din SUA, şi a specialiștilor, care să manipuleze tehnologia odată cumpărată.

Argentina şi fracturarea hidraulică: De ce este cel mai atrăgător loc în afara SUA?

Pe lângă estimarea resurselor impresionante de petrol şi gaze aflate în Vaca Muerta, geologii au mai făcut unele aprecieri pozitive ale formațiunii. Este situată la o adâncime rezonabilă (2.900 m) şi este mai groasă decât alte formațiuni similare (30 – 1.200 m), ceea ce contribuie la creșterea productivității forajelor. Spre deosebire de bazinul Sichuan din China, provincia Neuquén, unde se găsește Vaca Muerta, nu suferă de „stressul apei”, nu are falii active care să producă cutremure şi este mai puțin populată. Dacă relieful accidentat al bazinului Sichuan crează dificultăți de transport, provincia Neuquén este plată (pampas), ceea ce înseamnă costuri şi riscuri mai mici asociate cu logistica, accesul la locațiile de foraj şi viitoarele construcții de infrastructură.

Argentina are peste 39.000 km de conducte (cea mai mare rețea din America de Sud), de care pot profita cei care exploatează argilele petrolifere şi gazeifere pentru a transporta produsele pe piața internă sau pentru a le exporta. Prezența acestei rețele extinse de conduce reduce cheltuielile capitale (capex) şi oferă acces rapid la piețele de desfacere.

Care sunt problemele cu care se confruntă fracturarea hidraulică în Argentina?

Pe scurt: polarizarea politică extremă, falimente în serie, devaluarea monedei naționale, hiper-inflaţia şi exproprierile proprietăților străine, culminând cu naționalizarea companiei de petrol YPF (Yacimientos Petroliferos Fiscale), deținute de Repsol, Spania, în 2012, şi o dispută nerezolvată cu tribunale americane legată de neplata datoriilor străine în 2014 – toate aceste aspecte ale economiei argentiniene nefuncționale sunt legendare.

În plus, Președinta Fernández este tipul de lider populist pe care piețele financiare nu-l iubesc. Practic, ea a devenit simbolul a tot ce a mers rău cu economia țării în ultimii opt ani. Există sceptici în lumea afacerilor, politică și mass-media care se întreabă dacă potențialul lui Vaca Muerta ar putea fi fructificat sub actuala conducere a țării. The Economist a publicat în iulie 2013 un articol intitulat „Biciuind o vacă moartă”, indicând o atitudine tipică a mass-mediilor internaționale. Deși administrația Cristinei Fernández a fost favorabilă exploatării hidrocarburilor neconvenționale, investitorii așteaptă cu interes rezultatul alegerilor prezidențiale din octombrie a.c.

Guvernul federal aplică legi stricte pentru a controla importurile şi exporturile de capital în dorința de a proteja rezervele de valută străină împuținate. Această poziție a guvernului produce tensiuni în relațiile cu oamenii de afaceri și investitorii străini.

Ce a făcut bine Argentina pentru fracturarea hidraulică? (Poate că şi România ar avea ceva de învățat din lecția argentiniană)

Argentina a fost un exportator de hidrocarburi până în 2010, dar din 2012 a devenit importator. Anul trecut, țara a plătit în jur de $9 miliarde pentru importuri de energie, ceea ce înseamnă o presiune financiară majoră. Inflația a atins 24% (cifra oficială), iar în iulie 2014 s-a înregistrat un faliment tehnic al datoriei publice. În noiembrie 2013, rezervele statului în dolari US au fost raportate la $31,7 miliarde. Pe acest fundal, producția de țiței şi gaze de şist a fost considerată o modalitate de o oferi Argentinei o securitate economică sporită. Guvernul a încercat să materializeze oportunitatea exploatării hidrocarburilor neconvenționale prin schimbări atractive ale legislației.

În Argentina operează în prezent peste 100 de platforme de foraj pentru petrol și gaze, cele mai multe din ultimii 30 de ani. Există mai multă activitate de foraj în Argentina de cât în oricare altă țară, exceptând Statele Unite, Canada, Rusia, China, Arabia Saudită și India.

O problemă care a ținut departe investitorii în exploatarea formațiunii Vaca Muerta a fost controlul statului asupra prețului gazului, menținut artificial la $2,0-2,50 per un milion BTU. Guvernul argentinian a introdus însă o excepție pentru gazul de șist, astfel că producția din Vaca Muerta se vinde acum cu $4-5 (de două ori mai mult). Prețurile mai ridicate ale gazului de șist au atras imediat marile companii ExxonMobil, Total S.A. și Chevron. După care, alte companii au început să investească în explorarea și producția (E&P) argilelor gazeifere și petrolifere din bazinul Neuquén: EOG Resources, Dow Chemical Co., Royal Dutch Shell, Sapag, Archer Ltd., Petronas, Petrobras, Wintershall, Apache și multe altele.

În luna august 2014, miliardarul George Soros și-a dublat numărul acțiunilor deținute în YPF, ajungând la 3,5% din valoarea companiei.

În luna iulie 2013, Chevron a semnat un acord cu YPF în valoare de $1,24 miliarde, în baza căruia compania americană va săpa și va fractura în Vaca Muerta 140 de sonde, pe lângă cele 109 deja săpate până la data semnării acordului. O parte crucială a acordului a fost un regim de promovare, bazat pe Decretul guvernamental 929/2013, conform căruia compania Chevron (și oricare altă companie care a investit peste $250 milioane) are dreptul să exporte 20% din hidrocarburile neconvenționale fără plata taxelor de export.

Plecând de la prevederile acestui decret, Congresul Argentinei a modificat, în octombrie 2014, Legea Federală a Hidrocarburilor în vederea creării unui cadru legislativ mai clar și mai atractiv pentru investitorii străini din domeniul E&P a argilelor petrolifere și gazeifere. Trei amendamente din noua Lege merită atenție (poate și pentru România, unde Legea Petrolului nu acoperă clar hidrocarburile neconvenționale):

· Crearea unui tip special de concesiune pe 35 de ani pentru „exploatarea hidrocarburilor neconvenționale”, în care terminologia permiselor este îmbunătățită. Mai clar, introducerea acestui nou tip de concesiune înseamnă că formațiunile neconvenționale se pot bucura de un tratament special, prin care se încurajează dezvoltarea timpurie a activităților E&P, și se recunoaște faptul că activitățile E&P din argilele petrolifere și gazeifere sunt diferite de cel din rezervoarele convenționale;

· Retragerea puterii autorităților provinciale de a stabili dividendele, asta însemnând un control federal mai mare și rate consistente ale dividendelor.

· Eliminarea privilegiilor de rezervare a blocurilor geologice deținute de stat. În aceste condiții, YPF (compania de stat) nu va mai putea obține licențe preferențiale de E&P, ci va intra în competiție cu companiile private.

Într-un raport publicat pe 14 octombrie 2014, Oil & Gas Global Insight: Is the US shale revolution replicable?, Morgan Stanley consideră că dintre toate regiunile analizate și discutate mai sus, Argentina oferă cele mai favorabile condiții și cele mai mici costuri de investiție. La pampa ar putea deveni următoarea zonă importantă pentru exploatarea țițeiului de șist deoarece

· Geologia este foarte favorabilă. Vaca Muerta are un conținut ridicat de țiței de bună calitate, similar argilei Eagle Ford din Texas;

· Locația este convenabilă în raport cu piețele de desfacere, rețeaua de transport prin conducte este bine dezvoltată, costurile sunt scăzute și logistica este ușor de operat;

· Argentina are o nevoie energetică urgentă. Guvernul este motivat să producă țiței și gaze din formațiunea Vaca Muerta și suportă legislativ companiile E&P.

Morgan Stanley conchide că Argentina ar putea produce mai mult țiței de șist decât alte zone (Australia, China, Rusia, UK, Polonia, Mexic) la un loc.

Argentina și Vaca Muerta reprezintă, totuși, o aventură riscantă și nu se recomandă celor cu inima slabă. Pentru o dezvoltare pe scară largă a formațiunii sunt necesari $140-$200 miliarde, ceea ce nu e puțin. Dar marile premii în industria de petrol le câștigă cei care riscă masiv. În cazul de față nu există opțiuni cu risc mic. Principiul precauției (mai bine nu facem nimic acum decât să ne pară rău mai târziu) nu are rezonanța tangoului pentru că audaces fortuna iuvat.

Articol publicat pe CONTRIBUTORS si republicat cu permisiunea autorului.

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre zăcămintele de petrol și gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați gazoși etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrol și gaze. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativa pentru acest domeniu cutting-edge.

Cartea, intitulata „Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences”, a aparut în 2015.

 

STIRI INTERNATIONALE

Norway: Equinor...

The Norwegian Petroleum Directorate has granted Equinor a drilling permit for well 36/1-3 in production licence PL 885. The well will be drilled...

Angola: Eni announces...

Eni has started production from the Vandumbu field in Block 15/06 through the West Hub N’Goma FPSO. First oil from the Vandumbu field was achieved...

Canada-Nova Scotia...

The Canada-Nova Scotia Offshore Petroleum Board (CNSOPB) has issued Call for Bids NS18-3, which includes two industry-nominated parcels. The Call...
STIRI LOCALE

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...

România a înregistrat...

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,2% în zona euro şi cu 0,3% în Uniunea Europeană în...
COTATII OIL & GAS