Vocea întregului sector de
upstream din România

Aristotel Jude apără măsurile cheie din OUG 64/2016

imagineComisia pentru industrii și servicii a finalizat Raportul asupra proiectului de LEGE privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/2016, într-u nou pas pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012, în Cameră, care este for decizional. Măsurile propuse de Comisia pentru industrii și servicii au stârnit numeroase comentarii, sintetizate de energynomics.ro în cel mai amplu dosar de presă pe această temă. Într-un interviu publicat în cel mai recent număr al energynomics.ro MagazineAristotel Jude, fost secretar de stat în perioada decembrie 2015 – ianuarie 2017, persoana care a elaborat şi promovat, alături de echipa din Ministerul Energiei, Ordonanţa de Urgenţă 64/2016, ne-a răspuns la câteva întrebări legate de legea prin care Ordonanţa a urma să fie aprobată. În opinia domniei sale, pentru moment este nesustenabil pentru piaţa gazelor naturale ca toate tranzacţiile cu gaze naturale să fie încheiate pe pieţe centralizate. Totodată, Aristotel Jude consideră că preţul mediu de achiziţie a gazelor naturale din România se va stabiliza în jurul a 65-66 lei/MWh.

Liberalizarea pieţei gazelor naturale este cel mai dezbătut subiect în ultima perioadă. Cum vedeţi desfăşurarea acestui proces?

Liberalizarea pieţei gazelor naturale a început la 1 ianuarie 2015, când furnizarea gazelor naturale către clienţii non-casnici a trecut din sectorul reglementat al pieţei în sectorul concurenţial, liber. Astfel, statul nu a mai avut niciun fel de intervenţie în formarea preţului gazelor naturale destinate clienţilor non-casnici. Preţul de achiziţie al gazelor naturale şi, mai apoi, de furnizare către clienţii non-casnici se stabileşte, începând din 2015, acolo unde cererea se întâlneşte cu oferta.

În schimb, furnizarea gazelor naturale către clienţii casnici a rămas un sector reglementat, urmând ca şi acesta să între în regim concurenţial, liber, începând cu 30 iunie 2021. Concret, până la 1 aprilie 2017, în procesul de formare al preţului final reglementat al gazelor naturale furnizate clienţilor casnici existau două decizii: una administrativă şi una de reglementare care influenţau în mod decisiv acest preţ:

  • intervenţia administrativă, care stabilea preţul de achiziţie, la nivelul furnizorilor, al gazelor naturale din producţie internă destinate a fi livrate către clienţii casnici şi producătorii de energie termică destinată consumului populaţiei, şi
  • intervenţia administrativă a ANRE, care reglementa prin ordin preţul (final) de furnizare al gazelor naturale, de către furnizori, către clienţii casnici.

Şi după 1 aprilie, furnizarea gazelor naturale către clienţii casnici rămâne în sector reglementat. ANRE păstrează, în continuare, controlul asupra preţului final de comercializare, iar furnizorii trebuie să facă dovada în faţa reglementatorului că au achiziţionat gaze naturale pentru clienţii casnici în condiţii concurenţiale şi transparente, precum şi dovada celui mai mic preţ în astfel de condiţii.

Liberalizarea furnizării de gaze naturale către clienţii casnici trebuie realizată în 2021, cu precizarea că între momentul eliminării intervenţiei statului în stabilirea preţului administrativ de achiziţie al gazelor naturale din producţie internă destinate clienţilor casnici şi momentul trecerii furnizării gazelor naturale către clienţii casnici în piaţa liberă, concurenţială, trebuie să existe o perioadă de minim 2 ani, timp în care să fie asigurate premisele stabilirii unui preţ real şi corect al gazelor pe piaţă din România (inclusiv prin măsuri care apar în OUG 64/2016: stimularea tranzacţiilor pe pieţe centralizate, modul de achiziţie de către furnizori al gazelor naturale destinate clienţilor casnici şi exercitarea controlului ANRE).

Ce s-a întâmplat, de fapt, de la 1 aprilie 2017?

În fapt, a fost eliminată o intervenţie a statului, cea care stabilea, în mod administrativ, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţie internă destinate consumului casnic. Eliminarea era absolut necesară pentru a soluţiona procedura de infringement derulată de Comisia Europeană în privinţa existenţei de facto a unui export ban [restricţie la export]. Mai mult decât atât, această decizie a creat premisele dezvoltării proiectului BRUA, de către Transgaz, prin încheierea grant-ului de finanţare cu Comisia Europeană, respectiv Inovation and Network Executive Agency.

Trebuie să admitem că, până la 1 aprilie, nu exista o concurenţă reală între furnizorii clienţilor casnici, aceştia beneficiind de prevederile legii, prin faptul că aveau asigurate, la preţ administrativ, cantităţile de gaze naturale necesare clienţilor lor casnici. În realitate, până la 1 aprilie 2017, doi furnizori deţineau împreună o cotă de aproximativ 90% din piaţa reglementată. Prin eliminarea obligaţiei producătorilor de gaze naturale de a pune cu prioritate la dispoziţia furnizorilor cantităţile de gaze naturale rezultate din activitatea de producţie, necesare acoperirii consumului de gaze naturale al casnicilor, au fost create condiţiile unei concurenţe reale între companiile care realizează furnizarea de gaze naturale clienţilor casnici. Nimic nu poate fi mai benefic pieţei gazelor naturale decât o concurenţă reală şi transparentă, nediscriminatorie între furnizori.

Au apărut informaţii cu privire la majorarea puternică a preţurilor imediat după 1 aprilie. Vă aşteptaţi ca majorările de preţuri să se menţină sau este posibil să fi fost doar o chestiune punctuală?

Înainte de a răspunde, este nevoie să precizăm că dacă nu eliminam calendarul de liberalizare, preţul de achiziţie al gazelor naturale din producţie internă destinate consumului casnic ar fi urcat la 72 lei/MWh, adică un avans cert de 20%. În prezent, există şi posibilitatea ca preţul să scadă sub acest nivel, ceea ce s-a şi petrecut, de fapt: au fost încheiate, recent, contracte de vânzare-cumpărare gaze naturale pe pieţe centralizate la un preţ de 68,5 lei pe MWh.

Nu cred că vom vedea majorări ale preţului de achiziţie al gazelor naturale din producţie internă curentă, indiferent de destinaţie, mai sus decât preţul din piaţa liberă de la momentul eliminării intervenţiei statului, respectiv 72 lei/MWh. Sunt mai multe argumente în acest sens:

  • de la 1 aprilie, în masa formării preţului de achiziţie al gazelor naturale din producţie internă a intrat o cantitate substanţială, în jur de 4 miliarde de mc pe care anterior producătorii o puneau la dispoziţia furnizorilor, prin efectul legii
  • competiţia dintre furnizori (inclusiv producători) devine una transparentă
  • s-a instituit o anumită cotă obligatorie de tranzacţionat pe pieţele centralizate
  • furnizorii au obligaţia de a achiziţiona gazele naturale pentru clienţii casnici în condiţii de minimizare a costului resurselor alocate, transparent, cu un tratament egal şi nediscriminatoriu al ofertanţilor. Cu alte cuvinte, prin două categorii de proceduri: licitaţii organizate ca proceduri interne sau de pe pieţe centralizate.

Vom constata că liberalizarea preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţie internă destinate clienţilor casnici va avea un impact pozitiv în piaţa de gaze naturale, respectiv preţurile de furnizare către clienţii casnici nu vor creşte la nivelul la care ar fi crescut dacă s-ar fi menţinut calendarul de liberalizare. Îmi permit să afirm că preţul mediu de achiziţie din sursa primară a gazelor naturale în România se va stabiliza undeva în jurul a 65-66 lei/MWh.

Care este impactul pe care l-ar putea resimţi consumatorii casnici?

Creşterea preţului reglementat de furnizare al gazelor naturale pentru clienţii casnici va fi resimţită în anul 2018, doar în marja creşterii preţului de achiziţie al gazelor naturale, creştere care va fi, aşa cum am arătat, mai mică decât cea care s-ar fi înregistrat dacă s-ar fi menţinut calendarul de liberalizare.

În legătură cu această potenţială creştere, trebuie menţionat faptul că statul are pârghiile necesare pentru a sprijini financiar consumatorul vulnerabil. La momentul adoptării OUG 64/2016, existau prevăzute, în legislaţie, măsuri prin care familiile şi persoanele singure cu venituri reduse beneficiază, pe perioada sezonului rece de ajutoare acordate pentru acoperirea integrală, sau după caz, a unei părţi din cheltuielile cu încălzirea locuinţei (energie termică, energie electrică şi gaze naturale). A se vedea în acest sens OUG 70/2011, privind măsurile de protecţie socială pe perioada sezonului rece, în vigoare până la data de 1 februarie 2018. Ulterior, va intra în vigoare Legea 196/2016 prin care se reglementează venitul minim de incluziune, beneficiu de asistenţă socială acordat familiilor şi persoanelor singure aflate în situaţie de dificultate, în scopul prevenirii şi combaterii sărăciei şi riscului de excluziune socială.

Totuşi, insist că pentru a beneficia de eliminarea preţului administrativ al gazelor naturale din producţie internă sunt necesare câteva măsuri esenţiale impuse de Ordonanţa de Urgenţă 64/2016:

  • Încheierea tranzacţiilor pe pieţe centralizate, în procentele stabilite de HG-urile subsecvente OUG 64/2016
  • Respectarea de către furnizori a obligaţiei de a achiziţiona gazele naturale pe care le furnizează clienţilor casnici, în condiţii de minimizare a costului resurselor alocate
  • Exercitarea eficientă şi corectă a responsabilităţilor ANRE, în raport cu modul de realizare de către furnizori a obligaţiilor de tranzacţionare pe pieţele centralizate şi a modului în care justifică minimizarea preţului de achiziţie al gazelor naturale destinate clienţilor casnici
  • Elaborarea şi aprobarea, de către ANRE, a reglementărilor necesare pentru asigurarea condiţiilor de concurenţă şi acces transparent şi nediscriminatoriu al cumpărătorilor la cantităţile de gaze naturale ofertate pe piaţa concurenţială.

În opinia mea, este esenţial ca ANRE să stabilească un număr minim de tranzacţii şi pachetele de cantităţi obligatorii care să fie ofertate pe pieţe centralizate de către producători şi furnizori. Cu cât pachetele de cantităţi vor fi mai mici şi numărul de tranzacţii mai mare se vor asigura premisele accesului tututor participanţilor la piaţă la tranzacţionarea acestor cantităţi.

Nu putem vorbi de un preţ real al gazelor naturale pe pieţe centralizate în condiţiile în care prin una sau două tranzacţii un producător sau furnizor îşi poate realiza obligaţia de tranzacţionare pe pieţe centralizate, sau în condiţiile în care, prin dimensionarea pachetelor de cantităţi ofertate, se asigură acces doar pentru unul sau doi furnizori. Din acest motiv, consider imperios necesar să ne concentrăm eforturile asupra elaborării actelor normative subsecvente OUG 64/2016 în vederea asigurării accesului nediscriminatoriu pe pieţe centralizate, şi nu pe modificarea sau amendarea obligaţiilor de tranzacţionare reglementate de OUG 64/2016. Am încredere că ANRE va rezolva şi acest aspect.

Să înţeleg că modificarea propusă de Comisia de Industrii şi Servicii a Camerei Deputaţilor în sensul tranzacţionării pe burse a întregului volumul de gaze produs pe plan intern vi se pare inoportună?

Am câteva precizări de principiu referitoare la amendamentele Comisiei de Industrii şi Servicii din cadrul Camerei Deputaţilor. Atunci când se discută despre aprobarea unei ordonanţe a guvernului printr-o lege, ar trebui ca discuţiile să se limiteze exclusiv la prevederile ordonanţei şi să nu se extindă şi la aspecte care nu sunt cuprinse în ordonanţă sau nu au legătură cu ordonanţa. Oricare aspect diferit de prevederile ordonanţei ar trebui să facă obiectului unor alte iniţiative legislative.

Salut intenţia Comisiei de Industrii şi Servicii din cadrul Camerei Deputaţilor de a aduce amendamente Legii 123/2012 – partea de gaze naturale. Şi eu consider absolut necesară nu doar amendarea legii 123/2012 – partea de gaze naturale, ci chiar rescrierea întregii legi, astfel încât să fie asigurată implementarea unui model de piaţă fezabil în sectorul gazelor naturale. Însă acest proces este unul complex, care ar trebui supus unei dezbateri publice reale şi transparente, proces în care toţi participanţii la piaţa de gaze naturale, şi nu doar o parte dintre aceştia, să aibă posibilitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la modelul de piaţă propus a fi implementat în sectorul gazelor naturale.

Necesitatea rescrierii legii gazelor naturale

Nicio piaţă, inclusiv cea de gaze naturale, nu va putea funcţiona dacă nu există sau nu se pot aplica reglementările existente pentru constituirea, transferul şi exercitarea dreptului de proprietate al bunurilor care fac obiectul tranzacţiilor sau al serviciilor tranzacţionate pe piaţa respectivă.

La momentul de faţă, din motive tehnice, pe piaţa gazelor naturale nu se pot aplică regulile prevăzute de Codul Civil pentru transferul dreptului de proprietate asupra cantităţilor de gaze naturale, în considerarea calităţii gazelor naturale de bunuri de gen. Aceasta, deoarece nici la intrarea şi nici la ieşirea din sistemul de transport naţional (SNT), iar mai apoi, nici la intrarea în sistemele de distribuţie nu are loc o măsurare separată şi distinctă a cantităţilor de gaze naturale ce urmează să fie predate către fiecare furnizor sau consumator final în parte, astfel încât să poată opera transferul dreptului de proprietate. Ce se produce este o măsurare a întregii cantităţi de gaze naturale ce urmează să fie livrată în SNT şi în sistemele de distribuţie, indiferent de numărul furnizorilor şi/sau consumatorilor finali, către care un anumit producător/furnizor livrează gaze naturale). Ei bine, modul, locul şi momentul transferului dreptului de proprietate reprezintă aspecte esenţiale pentru funcţionarea şi stabilitatea oricărei pieţe de produse şi servicii conexe produselor, inclusiv a gazelor naturale, pe întregul circuit juridic, începând cu contractarea şi terminând cu livrarea produselor, de la producător, până la consumatorul final.

Reglementarea transferului dreptului de proprietate în PVT, împreună cu serviciile de titlu de transfer, este o soluţie pentru a asigura caracterul funcţional al pieţei gazelor naturale.

La fel de adevărat este faptul că Legea 123/2012 – partea de gaze naturale, trebuie să asigure implementarea unui model de piaţă fezabil şi compatibil, din punct de vedere funcţional, cu piaţa comunitară. În procesul de rescriere a legii gazelor naturale trebuie, evident, să ţinem seama de directivele şi regulamentele comunitare.

Legat de modelul de piaţă, PVT şi servicii de titlu transfer de proprietate, fiind multe de spus, trăiesc speranţa că poate vom avem şansa unei abordări sau discuţii separate cu o ocazie viitoare, poate chiar în cadrul unei conferinţe. Aş adăuga faptul că este vital pentru asigurarea caracterului funcţional al pieţei gazelor naturale modul în care PVT şi serviciile de titlu transfer de proprietate vor fi reglementate prin legea gazelor naturale.

De asemenea, pentru a asigura opozabilitatea şi aplicabilitatea sancţiunilor cu caracter administrativ, în cazul nerespectării obligaţiilor stabilite în sarcina operatorilor de sistem, utilizatorilor de sistem, furnizorilor şi consumatorilor, privind tranzacţiile cu gaze naturale şi serviciile conexe (ex. serviciile de transport, distribuţie şi înmagazinare), obligaţiile acestora trebuie să aibă ca izvor primar acte normative cu putere de lege şi nu acte administrative (ordine, decizii s.a.m.d), urmând că organizarea executării obligaţiilor în cauză să fie reglementate prin acte administrative, cu caracter normativ.

Totodată, la momentul de faţă, în legea 123/2012 – partea gaze naturale, avem reglementate drepturile şi obligaţiile producătorului de gaze naturale. În realitate, producătorul de gaze naturale nu participă la piaţa gazelor naturale în calitate de producător, ci de furnizor. Că urmare, statutul producătorului ar trebui să facă obiectul legii petrolului care reglementează activitatea de explorare, dezvoltare şi exploatare (producţia) a resurselor/rezervelor de gazelor naturale, iar legea gazelor să reglementeze activitatea de furnizare a gazelor naturale şi statutul furnizorilor, inclusiv al acelora care au şi calitatea de producător.

Şi mă opresc aici cu motivele care conduc la necesitatea rescrierii legii gazelor naturale. Le putem dezvolta cu proxima ocazie.

Atunci când vorbeşti de transparenţă, concurenţă şi nediscriminare, este foarte greu să te opui obligaţiei de tranzacţionare a întregii cantităţi produse sau livrate, pe pieţe centralizate. În acelaşi timp, trebuie să admitem că transparenţa, concurenţa şi nediscriminarea pot fi asigurate şi în afara pieţelor centralizate, prin proceduri de tranzacţionare reglementate la nivelul fiecărui furnizor sau producător de gaze naturale.

Tranzacţionarea pe pieţe centralizate are rolul de a asigura un etalon (benchmark) pentru toate tranzacţiile de gaze naturale din piaţa respectivă. Acesta este scopul şi rolul stimulării tranzacţiilor pe pieţe centralizate realizate prin OUG 64/2016. Înainte de a impune o obligaţie de încheiere a tranzacţiilor cu gaze naturale doar pe pieţe centralizate consider necesar ca această soluţie să fie atent analizată şi experimentată sub forma tranzacţionării parţiale a cantităţilor, astfel este cum este reglementat prin OUG 64/2016.

În plus, obligaţia de încheiere a tranzacţiilor cu gaze naturale doar pe pieţe centralizate poate să fie impusă doar după o analiză atentă a impactului asupra investiţiilor în explorare, dezvoltare şi exploatare. O astfel de obligaţie afectează, predictibilitatea finaciară a producătorilor şi posibilitatea atragerii de finanţări din partea instituţiilor bancare sau investitorilor. Ca urmare, îngreunează sau chiar împiedică adoptarea deciziilor legate de investiţiile în dezvoltarea şi exploatarea zăcămintelor de gaze naturale. O asemenea obligaţie poate afecta sau întârzia dezvoltările din Marea Neagră şi, pe cale de consecinţă, fezabilitatea investiţiilor în curs din sectorul de transport al gazelor naturale din România.

În plus, dacă ar fi instituită obligaţia ca toate tranzacţiile cu gaze naturale să fie încheiate pe pieţe centralizate ar însemna să avem cel puţin 180.000 de utilizatori ai platformelor centralizate – numărul clienţilor non-casnici existenţi în România în anul 2015. Inclusiv din această perspectivă, ideea este total nefezabilă.

 

Sursa: energynomics.ro

STIRI INTERNATIONALE

Romania: ADX Energy...

ADX Energy has announced that Reabold Resources and ADX have agreed to a number of funding options for Danube Petroleum in order to provide funding...

Argentina: Echo Energy...

Echo Energy, the Latin American focused upstream oil and gas company, has announced Board changes and provided an update on its planned operational...

Georgia: Block Energy...

Block Energy has signed a service agreement for the provision of an advanced downhole perforation technology in order to re-complete up to eight...
STIRI LOCALE

Am lansat numărul 21...

Numărul 21 al revistei energynomics.ro Magazine s-a lansat miercuri, 5 decembrie, în cadrul...

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...
COTATII OIL & GAS