Vocea întregului sector de
upstream din România

Cand cauta petrol si gaze, companiile petroliere reprezinta statul

Un interviu cu doamna avocat Elena Ligia Trocan, membra a Baroului Bucuresti din 2004.
In ultimii ani, Elena Ligia Trocan a reprezentat o serie de companii de prestigiu din zona Banatului, oferindu-le servicii de consultanta si asistenta juridica in drept comercial, fiscal si civil.

In cateva judete din vestul Romaniei se duce un razboi absurd si inutil intre unii localnici, pe de o parte, si, pe de alta, companiile care cauta petrol si gaze, pe baza acordurilor semnate cu statul roman. Pentru oamenii locului, nemultumirile provin in realitate din faptul ca sunt prea putin informati in legatura cu ceea ce spune legislatia. Oamenii nu stiu ca legea ii si apara, ca impiedica abuzurile, ca nu isi pot pierde pamanturile, ca trebuie sa li se plateasca pagubele aduse culturilor, si nu isi cunosc bine drepturile. Pentru a risipi aceste neintelegeri, iata cateva intrebari si raspunsuri menite sa limpezeasca lucrurile.

In ultima vreme auzim tot mai des facandu-se referire la servitutea legala. Ce este dreptul de servitute legala?

In sensul Legii petrolului, dreptul de servitute legala reprezinta o limitare a dreptului de proprietate privata pentru realizarea de lucrari de interes general. Acest drept este opozabil tuturor, indiferent ca sunt proprietari sau utilizatori de terenuri – altfel spus, toate aceste persoane pot intra sub incidenta legislatiei care se refera la acest drept. De asemenea, acest drept trebuie respectat intocmai ca un drept de proprietate. Statul roman, in calitatea sa de proprietar al resurselor naturale, instituie o limitare legala a proprietatii private in favoarea companiilor titulare de acorduri petroliere. Cu alte cuvinte, statul are dreptul si obligatia de a explora si exploata bogatiile subsolului, care ii apartin in exclusivitate, chiar daca astfel este nevoie sa restranga dreptul de proprietate al unor persoane. Atentie, statul ii reprezinta pe toti romanii! Cand spunem ca bogatiile naturale din subteran sunt ale statului, aceasta inseamna ca ele le apartin tuturor romanilor! Mai departe, statul poate delega acest drept de servitute legala catre companii specializate, prin semnarea de acorduri sau conventii: astfel, statul roman, prin interpusii sai, respectiv companiile de profil, poate cauta petrol si/sau gaze naturale chiar si pe terenurile unor persoane private. Statul beneficiaza astfel de dreptul de servitute legala, inteles ca limitare a dreptului de proprietate privata sau ca servitute pe verticala, adica dreptul de a accede la bogatiile subsolului. Desi Legea petrolului nu explica foarte clar notiunea de „servitute legala”, scopul legii nu poate fi altul decat acela de a produce efecte: evident, o lege este data cu scopul de a fi urmata de cei pe care ii priveste. Dar daca nici un proprietar de terenuri nu si-ar da acordul, statul roman, prin intermediul companiei cu care a incheiat un acord petrolier, ar fi in imposibilitatea exercitarii dreptului sau de a cauta resurse naturale. Or, aceasta situatie ar fi una fara iesire: statul nu ar putea cauta niciun fel de resurse, desi legea ii da acest drept. Solutia acestei probleme sunt reglementari care spun clar in ce conditii statul isi poate exercita dreptul de servitute legala.

Care este diferenta dintre servitute si dreptul de folosinta?

In sens larg, folosinta este un atribut al dreptului de proprietate: cine are in proprietate un bun se poate folosi de el, fie ca este o casa, o masina sau altceva. Pe de alta parte, servitutea este sarcina care greveaza un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. De regula, servitutea presupune doua imobile apartinand unor proprietari diferiti, dintre care un imobil reprezinta fondul dominant, iar cel care „suporta servitutea” este fondul aservit. Desi Legea petrolului nu distinge, putem spune ca exista operatiuni petroliere ce se pot exercita doar in baza dreptului de servitute legala. Acesta, fiind o limitare a dreptului de proprietate privata, cum am amintit mai sus, permite efectuarea operatiunii fara a-l deposeda pe proprietarul privat de folosinta asupra bunului sau. De exemplu, prospectarea seismica presupune doar o trecere scurta si rapida asupra terenului, pe sol, proprietarul sau utilizatorul terenului continuand sa ramana posesorul acestuia. In cazul altor operatiuni petroliere, cum ar fi constructia de sonde sau de alte instalatii, compania care a incheiat cu statul un acord petrolier, adica titularul acordului, poate sa ramana pe terenul proprietarului pentru o durata mai lunga, de ordinul anilor; pe toata durata operatiunii, proprietarul privat nu mai are drept de folosinta asupra terenului sau. Nu este vorba despre o expropriere, caci proprietarului nu i se ia terenul respectiv; insa, de exemplu, proprietarul nu poate cultiva nimic pe acel teren pe durata operatiunilor de extractie de petrol sau gaze.

Companiile petroliere au dreptul de a cauta resurse in subteran, pe terenurile aflate in perimetrele pentru care au incheiat acorduri petroliere cu statul?

Da. Companiile petroliere au dreptul de a prospecta subsolul. E ca si cum ne-am intreba daca statul roman are dreptul constitutional de a prospecta subsolul: sigur ca are acest drept! Resursele minerale, de la apa la metale, sunt in proprietatea publica a statului, le apartin tuturor cetatenilor. Statul ii reprezinta pe toti cetatenii romani si prin urmare trebuie sa-si poata exercita acest drept prin prospectarea, explorarea si exploatarea resurselor din subsol. In trecut statul facea aceste operatiuni in mod direct si nemijlocit; in timpul regimului comunist, de pilda, toate aceste activitati erau realizate de companii de stat. Acum, insa, statul realizeaza aceste operatiuni in mod indirect, concesionand zacamintele de petrol sau gaze catre firme private. Diferenta este ca in acest mod statul nu mai plateste nimic, dar primeste inapoi bani de la acele companii; iar daca nu se descopera nici petrol, nici gaze, statul nu pierde niciun leu. Este firesc ca statul sa le asigure acestor firme, cumva, acest drept; pana la urma, interesul urmarit este unul public, iar statul are, prin Constitutie, obligatia de a asigura exploatarea resurselor naturale in concordanta cu interesul national.

Care sunt limitele actiunilor companiilor de prospectare?

Prospectarea subsolului trebuie facuta cu pagube cat mai mici posibil si fara sa depaseasca granitele perimetrului petrolier. De asemenea, pentru a ne pastra in sfera dreptului de servitute legala, prospectarea seismica nu trebuie sa il impiedice pe proprietarul privat sau pe arendas sa mai foloseasca vreodata terenul, asa cum am explicat mai sus. Prospectarea seismica este o activitate preliminara si de scurta durata, care aduce atingere doar dreptului de folosinta. De exemplu, au fost cazuri in care titularii acordurilor petroliere au semnat conventii cu arendasii de terenuri, iar proprietarii au facut plangeri penale pentru tulburare de posesie.In toate aceste cazuri organele abilitate au decis sa nu deschida un proces in instanta, deoarece au constatat ca activitatea de prospectare seismica este de natura a aduce atingere folosintei efective a terenurilor in discutie, folosinta care apartinea arendasilor si nu proprietarilor. Pentru o mai buna intelegere, prospectarea seismica inseamna doar ca pentru o scurta perioada terenul este traversat de echipamentele care realizeaza prospectarea subsolului, proprietarii fiind recompensati pentru eventualele pagube aduse culturilor. Pe de alta parte, tulburarea de posesie se refera la situatii cum ar fi mutarea unui gard cu un metru mai incolo pe terenul vecinului; este vorba de doua lucruri foarte diferite!

Ce obligatii au companiile petroliere fata de proprietarii sau, respectiv, utilizatorii terenurilor agricole?

Prospectarea seismica este scurta si rapida, iar eventualele pagube privesc culturile si plantatiile peste care echipamentele de prospectare trec in timp ce se deplaseaza pe traseu. Proprietarii culturilor afectate, utilizatorii terenurilor, sunt despagubiti. Evaluarea se face impreuna cu cel pagubit, iar despagubirile se calculeaza in functie de tipul de cultura distrusa, de suprafata afectata, de productia medie si de pretul acesteia. In cazul in care, din cauza umezelii si a starii terenului, echipamentele lasa urme semnificative pe sol, cum ar fi sleaurile, compania titulara a acordului petrolier trebuie sa asigure indreptarea acestor urme. Aceasta se face prin scarificare – adica afanarea pamantului, pentru a „improspata” suprafata –, sau platindu-i utilizatorului terenului contravaloarea lucrarilor de scarificare necesare. Totusi, despagubirea trebuie sa presupuna o paguba reala. Banii platiti ca despagubire trebuie sa acopere o pierdere reala, calculata pe baza unor indicatori estimati in functie de informatii publice (cum ar fi pretul de piata al culturilor afectate) si nu sa asigure un profit pentru proprietarul terenului.

Care este diferenta dintre proprietatea publica si proprietatea privata?

Proprietatea publica apartine exclusiv statului roman. Proprietatea privata poate fi detinuta de orice persoana fizica sau juridica. Subsolul, resursele naturale reprezinta proprietatea publica a statului, adica a tuturor romanilor. Si proprietatea publica, si cea privata sunt garantate de Constitutie, insa proprietatea publica prevaleaza. Daca interesul public o impune, proprietatea privata poate fi limitata. In cuvinte simple, proprietarul privat isi poate exercita liber si nestingherit dreptul sau, pana la limita unei resurse naturale, oricare ar fi aceasta (petrol, gaze, metale pretioase, apa termala etc.).

Conform Constitutiei, cine este proprietar pe un teren detine in proprietate si resursele aflate sub acesta?

Nu. Conform Constitutiei Romaniei, statul este proprietarul exclusiv al resurselor subsolului. Statul isi poate exercita acest drept in mod direct sau indirect, prin titulari de acorduri sau licente carora le concesioneaza explorarea si exploatarea resurselor naturale. Chiar daca explorarea si exploatarea resurselor este efectuata temporar de un concesionar, dreptul de proprietate asupra subsolului ramane exclusiv al statului roman. Statul – adica toti cetatenii – este proprietarul petrolului, gazelor, apelor minerale, etc. din subsolul Romaniei.

Ce obligatii au companiile care efectueaza prospectiuni? Trebuie sa ii anunte pe proprietarii terenurilor peste care vor trece? Cum?


Da, titularul de acord petrolier trebuie sa ii informeze pe posesorii de terenuri despre operatiunea ce se va desfasura. Informarea se face in scris si trebuie sa urmareasca negocierea despagubirii datorate pentru eventualele pagube create.


Cum poate fi interpretata Legea petrolului in cazul explorarii petroliere? Cum se aplica prevederile legale in ceea ce priveste terenul pe care se efectueaza operatiuni de prospectiune seismica si forajul de explorare?

Asa cum am mai precizat, explorarea petroliera inseamna prospectarea subsolului. Aceasta se poate realiza prin achizitie de date seismice (prospectare seismica) sau prin forarea unei sonde de explorare. Achizitia de date presupune o trecere peste sol, de scurta durata, pe o suprafata mare (20.000 de hectare sau mai mult), cu o viteza de acoperire de aproximativ 400 de hectare pe zi. Nu se fac instalatii sau constructii, nu se folosesc niciun fel de substante. Forajul de explorare presupune constructii subterane si supraterane, deci se utilizeaza o suprafata de aproximativ un hectar pentru o durata de cel putin doi ani. Durata aceasta se poate prelungi in cazul in care sonda de explorare este pusa in productie,adica incepe sa extraga petrol ori gaze din subsol.

De ce sunt rezolvate in instanta cazurile in care detinatorii de teren se opun efectuarii prospectiunilor?

In baza dreptului de servitute legala, titularul de acord petrolier ar putea sa-si exercite acest drept dupa ce l-a informat in scris pe detinatorul terenului; in continuare, el are, desigur, obligatia de a-l despagubi echitabil pe proprietar pentru pagubele produse. Totusi, pentru evitarea unor conflicte la fata locului, atunci cand proprietarul unui teren isi manifesta vadit opozitia si impiedica operatorul petrolier sa realizeze operatiunile, se initiaza o actiune in justitie. Astfel, compania titulara a acordului petrolier il cheama in judecata pe proprietar, cerand instantei sa il oblige pe acesta din urma la recunoasterea calitatii sale de titular al dreptului de servitute, in baza acordului semnat cu statul, si sa-i permita exercitarea acestui drept in mod deplin si netulburat.

 

Sursa: Ziuadevest.ro

STIRI INTERNATIONALE

Brazil: Petrobras...

Petrobras has announced the beginning of the non-binding phase related to the sale of its entire equity share in three onshore production fields -...

US: TomCo Energy...

Tomco Energy has announce a placing to raise GBP 550,000 and the acquisition of additional oil shale leases, located within the Uintah Basin, in...

Thailand: Tap and...

JV partner Tap Oil has announced that a new offtake agreement has been signed in relation to the marketing of crude from the Mubadala-operated...
STIRI LOCALE

Valentin Radu, noul...

Fostul CEO al Ţiriac Holdings, Valentin Radu, a fost ales în funcţia de preşedinte al...

ArcelorMittal Galaţi...

Combinatul Siderurgic de la Galaţi va produce tabla ce va fi utilizată pentru construcţia...

AFM a avizat noi...

Alte 260 de dosare pentru 475 de autovehicule au fost aprobate, joi, în cadrul Programului...
COTATII OIL & GAS