Vocea întregului sector de
upstream din România

Cum trebuie să citim un articol științific. Un caz de sofism de tip „falsă atribuire”

Am descris și analizat recent două tipuri de sofisme legate de fracturarea hidraulică: „Uz-Abuz” și „Falsă Atribuire”. Când ultimul tip de sofism nu este folosit în mod grobian, à la Josh Fox și Gasland, ci apare înveșmântat în hainele academice ale unui articol peer-reviewed, spuneam că este necesară o discuție mai extinsă pentru a educa cititorii despre cum trebuie citit un astfel de articol și cum se poate depista un sofism de tip „falsă atribuire”.

Pentru că fracturarea hidraulică de mare volum a rocilor argiloase în vederea extragerii țițeiului și gazelor nu se practică (deocamdată) în România, nu există prea multe studii științifice publicate de specialiștii români din domeniu. În aceste condiții, toate argumentele pro- sau contra-fracturării hidraulice se bazează, în cea mai mare parte, pe contribuțiile specialiștilor americani. Cu alte cuvinte, și eu, care sunt pro-fracturare, și diversele grupuri (din România sau alte țări), care sunt contra-fracturare (aka fracktiviste), folosim aceeași bibliotecă (uneori, virtuală) de articole științifice. Și unii, și alții, recurgem la știință ca la un arbitru imparțial care să hotărască cine a câștigat meciul la final. Premisa fundamentală este buna credință a științei, cuplată cu incoruptibilitatea deciziilor finale. Diferențele dintre poziția mea și cea a grupurilor fracktiviste provin, pe lângă alte aspecte importante (pregătire profesională de specialitate, activitate în domeniu etc.), și din modul cum citim același articol științific.

Un exemplu care ilustrează felul diferit de citire l-am prezentat în Cui îi este frică de fracturarea hidraulică? Audiatur et altera pars… Acolo, am luat un articol științific publicat pe un site anti-fracturare și am arătat cum se poate manipula informația din acel articol în scopuri fracktiviste: Începând cu o traducere făcută de un ignorant în probleme de seismologie, continuând cu manipularea tendențioasă a textului tradus, prin introducerea de cuvinte care nu aparțin autorilor textului și terminând prin confuzionarea tendențioasă a unor termeni apropiați, dar nu identici. Cititorul de bună credință al site-lui respectiv poate cădea ușor în capcana manipulării.

Aș vrea să continui discuția despre articolele prezentate drept „dovezi științifice” anti-fracturare. De data aceasta, ținta mea este articolul „Increased stray gas abundance in a subset of drinking water wells near Marcellus shale gas extraction”.

Înainte de a discuta problema sofismului de tip „falsă atribuire”, prezent în articolul respectiv, este necesară clarificarea unei probleme de etică.

Majoritatea autorilor (7 din 9) provin de la Duke University. Este vorba despre un așa-zis „nucleu dur” de cercetători industrioși, cu o activitate publicistică susținută, definită, în principal, prin opoziția lor la tehnologia de fracturare hidraulică. Nu este de mirare, așadar, că, datorită acestei poziții, grupul de la Duke este privilegiat de asociațiile fracktiviste (d. ex., numai pe site-ul românesc în discuție sunt postate 3 articole ale grupului, dintr-un total de 10).

Pe prima pagină a articolului analizat se poate citi o declarație a autorilor care neagă eventuale conflicte de interese. Cu alte cuvinte, articolul lor nu reprezintă interesele nici unui grup din afara mediului academic al Universității Duke. Așa este normal și absolut necesar pentru ca știința cuprinsă în acel articol să fie considerată nepărtinitoare și necoruptă. Numai că unii dintre autorii articolului au fost plătiți în trecut și sunt plătiți și în prezent[1] de o fundație recunoscută pentru activitatea sa anti-fracturare. Fundația Park a investit, din 2009 până în prezent, milioane de dolari pentru a plăti studiile anti-fracturare publicate de grupul Duke. Fiind localizată în Ithaca, New York, unde se găsește și Cornell University, nu apare surprinzător că, după grupul de la Duke University, al doilea grup anti-fracturare finanțat de Park se găsește la…Cornell University! Două figuri intens mediatizate din acest grup, Robert Howarth și Anthony Ingraffea[2], se găsesc pe statele de plată ale Fundației Park.

A propos de Ingraffea: Recent, un fracktivist român a comentat astfel la un articol de-al meu: Cred că nu aveți pretenția să vă comparati cu dr. Anthony Ingraffea – president of Physicians, Scientists, and Engineers for Healthy Energy, Inc. Nu, stimate fracktivist, nu am deloc această pretenție, o consider chiar o jignire, pentru că eu nu am fost și nu sunt plătit de nimeni să public articolele mele. Părinții mei m-au educat în spiritul lui mon verre n’est pas grand, mais je bois dans mon verre. Când ești o lucrătoare în Crucea de Piatră sau Red District în Amsterdam, îți trebuie o imensă doză de nerușinare și tupeu ca să critici pe Fecioara Maria.

Închei acest demers în etica profesională dezamăgitoare, compromițătoare a unui număr, totuși, mic de cercetători sponsorizați de organizații anti-fracturare, nu înainte de a-l aduce în discuție și pe Dr. Tom Myers , cel care, în 2012, a „speriat” lumea cu un model aberant de propagare pe verticală a fracturilor hidraulice până în zona acviferelor potabile!!! Lăsând la o parte faptul că a fost discreditat profesional pentru elucubrațiile (cuvânt blând!) produse, domnia sa semnează și el pe statele de plată ale fundațiilor anti-fracturare Park și Catskill Mountainkeeper.

N-aș fi irosit atâta spațiu tipografic dacă nu aș vedea cum fracktiviștii români reacționează furibund la cea mai mică aluzie de finanțare. Lăsând la o parte faptul că, din aprilie a.c. până în prezent, eu însumi sunt bombardat încontinuu cu nenumărate afirmații calomnioase („cu cât te-a plătit Chevron să scrii articolul acesta”, „ai o agendă ascunsă”, „știm noi cine ești” etc., etc., etc.), este revoltător modul în care o parte a presei românești și a grupurilor fracktiviste au comentat depoziția de expert a profesorului ieșean Daniel Țabără la Judecătoria Iași. Deși profesorul a spus că a fost ales prin tragere la sorți, deși a cerut să fie recuzat pe motiv că a lucrat pentru Chevron în cadrul unui contract de prestări servicii (analize de sol si apă, circa 900 probe de sol și 400 probe de apă), titlurile din presă (inclusiv unele comentarii pe Contributors) puteau speria pe cineva mai slab de înger: Justiția din România cumpărată cu acte în regulă de Chevron, Justitia ieseanã la mâna Chevron!

Mă mai miră tare și faptul că fracktiviștii români, inclusiv cei care au publicat cele 3 articole ale grupului Duke, n-au avut bunul simț elementar să insereze o notă prin care să atragă atenția cititorilor lor că o parte din autorii de la Duke (ca și unii de la Cornell) au fost plătiți să scrie articolele anti-fracturare pe care ei le numesc „dovezi științifice”.

Revenind la articolul care face obiectul contribuției mele de față, aș dori să remarc faptul că, spre deosebire de precedentul discutat aici, de data aceasta, traducerea abstractului este corectă. Numai că, simpla traducere a abstractului nu este suficientă pentru a pretinde că avem de-a face cu o „dovadă științifică” anti-fracturare. Și aici intervine principala mea critică adusă administratorilor site-ului unde sunt publicate cele 10 articole. Numai traducerea unor rezumate, aparent anti-fracturare, fără discutarea detaliată a conținutului articolelor pretinse a fi „dovezi științifice”, conduce la dezinformare și proastă educație a opiniei publice. Ar fi fost extrem de necesar ca acele traduceri să fie însoțite și de comentariilor unor specialiști. (Mă întreb dacă site-ul stopfracturare.ro va posta un link la articolele mele, asta pentru că tot vorbeam de audiatur et altera pars…)

În articolul grupului de la Duke există mai multe aspecte, care ar fi trebuit explicit și onest prezentate cititorilor pentru a evita dezinformarea și manipularea rezultată din aceasta. Le voi enumera doar, pentru a mă opri la subiectul pe care vreau să-l discut mai detaliat (sofismul „falsă atribuire):

  1. Gazul metan a fost depistat în peste 50 de fântâni (din totalul de 141) care NU se găseau în apropierea forajelor fracturate hidraulic.
  2. Nu există încă dovezi clare că fluidele de fracturare poluează apa din fântâni (Working in the Marcellus region of Pennsylvania, we published peer-reviewed studies of the issue, finding no evidence for increased concentrations of salts, metals, or radioactivity in drinking water wells accompanying shale gas extraction)
  3. Probarea fântânilor nu s-a făcut aleatoriu (The samples were obtained from homeowner associations and contacts with the goal of sampling Alluvium, Catskill, and Lock Haven groundwater wells across the region)


În fine, ajung și la principala obiecție pe care o am față de articolul în cauză, obiecție care ilustrează perfect sofismul „falsă atribuire”.

Autorii de la Duke University sugerează că prezența etanului și propanului (pe lângă metan) în probele de apă analizate constituie dovada că apa a fost contaminată cu gaze termogene, produse în urma fracturării hidraulice a argilei Marcellus (Pentru o discuție/distincție între cele două tipuri de gaz – biogen vs. termogen, se poate citi articolul meu publicat aici). Aparent, afirmația lor este corectă, numai că autorii au comis sofismul de „falsă atribuire”. Gazele termogene nu sunt produse numai de fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere/petrolifere. Există cel puțin patru studii care atestă că gazele termogene din zona Pennsylvania – New York pot fi produse în absența oricărei activități de foraj și că ele pot migra natural în apa potabilă, în anumite condiții geologice.

Un studiu recent publicat de USGS[3] a găsit gaz termogen în 16 din cele 20 de fântâni probate în Pike County, Pennsylvania. Pike County se găsește de patru ani sub moratoriu anti-fracturare.

Un alt studiu, efectuat tot de USGS[4], a cercetat apa din 20 de fântâni din Sullivan County, Pennsylvania, și a găsit concentrații ridicate de metan termogen în probele de apă. Trebuie menționat că probele de apă analizate de USGS în acest caz erau parte din testele baseline care au precedat activitățile de foraj din Sullivan County.

Cercetătorii de la USGS nu s-au limitat numai la cercetări în Pennsylvania. Ei au găsit, de asemenea, concentrații ridicate de metan în fântânile din statul New York (unde este interzisă fracturarea hidraulică)[5]. Conform studiului publicat anul trecut, 15% din probele de apă prelevate din 66 fântâni răspândite în zona de sud-centru a statului New York conțineau metan natural în concentrații suficient de mari pentru a determina monitorizarea sau remedierea imediată a acelor fântâni, chiar dacă nici una dintre ele nu se găsea la o distanță mai mică de o milă (1,6 km) de o sondă existentă sau abandonată. Autorii studiului au mai constatat că metanul are origine predominant termogenă de-a lungul văilor (fiind produs de aceleași procese geologice care generează petrolul și gazele) și origine biogenă pe dealuri.

În fine, un alt studiu[6] a analizat apa potabilă din nord-estul Pennsylvaniei și a găsit concentrații mari de gaz termogen, înainte de începerea oricărei activități de foraj. Mai precis, 88% din cele 67 de fântâni analizate au avut cantități variabile de gaze termogene, dar nici una dintre analize nu a indicat că gazul ar fi provenit din argila Marcellus. După cum afirmă autorii studiului, când „analize izotopice viitoare vor arăta că gazul rătăcitor dintr-o zonă este termogen, aceasta nu va însemna obligatoriu că acel gaz a fost produs de forajele pentru țiței sau gaze”.

Concluziile sunt relativ simple: pe plan etic, trebuie o transparență totală; pe plan științific, sunt necesare discuții și comentarii ale experților, care să însoțească publicarea articolelor de specialitate pe site-urile destinate publicului larg. Graba de a posta ceva, undeva, numai pentru că pare favorabil „tribului” din care facem noi parte, poate deveni contra-productivă.

Articol publicat pe CONTRIBUTORS si republicat cu permisiunea autorului.

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre zăcămintele de petrol și gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați gazoși etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrol și gaze. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativa pentru acest domeniu cutting-edge.

Cartea, intitulata „Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences”, a aparut în 2015.

STIRI INTERNATIONALE

Norway: Equinor...

The Norwegian Petroleum Directorate has granted Equinor a drilling permit for well 36/1-3 in production licence PL 885. The well will be drilled...

Angola: Eni announces...

Eni has started production from the Vandumbu field in Block 15/06 through the West Hub N’Goma FPSO. First oil from the Vandumbu field was achieved...

Canada-Nova Scotia...

The Canada-Nova Scotia Offshore Petroleum Board (CNSOPB) has issued Call for Bids NS18-3, which includes two industry-nominated parcels. The Call...
STIRI LOCALE

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...

România a înregistrat...

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,2% în zona euro şi cu 0,3% în Uniunea Europeană în...
COTATII OIL & GAS