Vocea întregului sector de
upstream din România

Există viață după Chevron? Da, dar Don’t frack my mother!

Editorul meu, domnul dr. ing. Costel Postolache, a fost primul care mi-a trimis informația despre retragerea Chevron din România. E-mailul domniei sale se încheia cu o întrebare retorică: Există viață după Chevron?

Iată mai jos răspunsul meu:

Categoric, da.

Nu știm care au fost motivele adevărate ale retragerii Chevron din România, un singur foraj, chiar fără promisiuni, nu este semnificativ. Retragerea din Polonia a urmat după mult mai multe încercări neproductive. Înclin să cred că actualul climat economic deflaționist este o cauza majoră, dacă nu chiar cauza principală. Până la revenirea prețului petrolului undeva în jur de $80/baril, toate companiile se vor concentra pe menținerea proiectelor deja dezvoltate. Proiectele noi, în zone de frontieră, precum România, presupun investiții capex care nu se pot amortiza sufiecient de rapid pentru a le face atractive.

Pe vremuri, Alexandru Andrițoiu, un precursor al lui Păunescu, a scris o poezie în care se regăsesc următoarele versuri:

Albaștri, ca ochii Rusiei de albaștri
Sunt ochii Partidului…

Mi-e teama că și ochii României ar putea să-și schimbe culoarea.

 

(Precizez că e-mailul domnului Postolache a venit DUPĂ ce trimisesem editorului Contributors.ro manuscrisul articolului „A fost sau n-a fost?” Cronica „primei demonstrații mondiale” de contaminare a apei potabile datorată fracturării hidraulice (cazul Pavillion, Wyoming), așa că se poate elimina orice speculație legată de coincidența celor două acțiuni.)

După ce am expediat replica de mai sus domnului Postolache, întrebarea lui a continuat să stăruie în mintea mea. Oare mai există viață după ce fracturarea hidraulică a fost abandonată sau interzisă undeva?…

Răspunsul a venit sub forma unei știri-bombă: un protest pro-fracturare – 15 orașe vor să se separe din statul New York și să facă cerere de admitere în statul Pennsylvania!!!

Motivul? Simplu, ca bună ziua:

Partea sudică a statului New York este dezolantă. Nu avem joburi și nici venituri pentru fiecare. Și cea mai mare bogăție pe care o avem este în pământ… Noi comparăm taxele din Pennsylvania cu cele din New York. Este o mare, mare diferență. Chiar acum, ne avem de lucru, ne lipsesc locurile de muncă și veniturile (Jim Finch, Conklin Town Supervisor)

Bogăția despre care vorbea domnul Jim Finch este argila Marcellus și imensele rezerve de gaz pe care aceasta le conține. Bogăția care, în Pennsylvania, a adus multiple avantaje proprietarilor de teren și comunităților locale. Cel mai recent exemplu pe care l-am citit se intitulează Shale drilling boom a bust for some Western Pennsylvania towns și descrie situația economică prosperă a unor orașe din comitatul Washington. Spre deosebire de ce se întâmplă în sudul statului New York, locuitorii multor orașe din vestul Pennsylvaniei trăiesc aievea visul prosperității produse de extragerea gazului natural din argila Marcellus: revitalizarea economică după prăbușirea industrie de oțel la finele anilor 1970, multe noi locuri de muncă, numeroase case și apartamente noi, hoteluri, clădiri pentru birouri etc. În comitatul Washington se percepe așa-numita „taxă de impact ” (ecologic) – $50.000 pentru fiecare nou foraj adânc și $10.000 pentru fiecare foraj superficial.

Din 2012, de când colectează această taxă, visteria comitatului s-a îmbogățit cu $16 milioane, bani care merg la comunitățile locale și sunt cheltuiți pentru construcții și menținerea infrastructurii publice, sisteme de apă și canalizare și altele. În aceste condiții, nu este de mirare că populația multor orașe din vestul Pennsylvaniei a crescut în perioada 2000– 2013 cu 17 – 35%.

Aceste realități îi fac pe new-yorkezii din cele 15 orașe să viseze la secesiune și la încorporare în statul de la sud, unde exploatarea gazului metan a declanșat un reviriment economic pe care și ei l-ar dori prezent pe pământurile și în casele lor.

Numai că, pentru extragerea gazului din argila Marcellus este nevoie de foraje orizontale dirijat, urmate de fracturarea hidraulică, acea tehnologie care, la sud de New York, în Pennsylvania, s-a aplicat în peste 8.500 de foraje, dar care, în statul New York, a fost interzisă de Guvernatorul Andrew Cuomo pe 17 decembrie 2014. Un factor decisiv în decizia Guvernatorului Cuomo au fost presiunea și îndemnurile unor grupuri de activiști.



Cu alte cuvinte, oamenilor care ar putea lucra în industria de extragere a gazului, aproape de casele lor, cu salarii foarte bune, similare cu ale vecinilor lor din Pennsylvania, li se opun un grup de left-wing wackos, cei pe care i-am descris în articolul meu Fracktiviștii: O schiță de portret, și liberali de tip flower-power de la Cornell University, o parte din ei pomeniți aici.

Am portretizat fracktiviștii din New York ca fiind oameni care nu locuiesc pe pământul pe care pretind că-l protejează, oameni care nu-și câștigă existența pe pământul pe care pretind că-l protejează, oameni care, dotați cu oarece talente artistice, știu, mai bine decât alții, cum se pot manipula emoțiile publicului și temerile absconse de ceva rău care s-ar putea întâmpla (povestea drobului de sare, după 50 de ani de folosire a fracturării hidraulice) etc.

Un exemplu de fracktiviști tipici îl reprezintă Yoko Ono, văduva lui John Lennon, și fiul lor, Sean Lennon. Parodiind un celebru șlagăr al soțului/tatălui lor, cei doi (împreună cu un grup de „artiști contra fracturării”) au postat „îndemnuri” către Guvernatorul Cuomo (precum în poza de mai jos): „Imaginează-ți că nu există fracking”. Guvernatorul nu numai că și-a imaginat această situație, dar a și transformat-o, anul trecut, în realitate.

Campania fracktiviștilor Yoko Ono & Son a atins însă limite grotești atunci când au lansat un cântec, intitulat Don’t frack my mother. Pentru orice vorbitor de limba engleză, apropierea dintre „frack” și „f…ck” este clară (intenționată), iar faptul că refrenul cântecului este interpretat de Yoko Ono sub forma „Don’t frack me”, este de un desăvârșit prost gust. Mais, passons…

Revenind la intenția celor 15 orașe din statul New York de a se separa de un stat, care a interzis fracturarea hidraulică, în vederea încorporării lor în statul Pennsylvania, unde se practică fracturarea hidraulică, aș vrea să subliniez că, din punct de vedere legislativ, este o mișcare complicată, care presupune mai multe etape: votul și aprobarea statului New York pentru secesiune, votul și aprobarea statului Pennsylvania pentru incorporare de noi teritorii și populații, votul și aprobarea Congresului pentru modificarea granițelor statale actuale și, în final, semnătura Președintelui SUA pentru confirmarea oficială a secesiunii. Ultima dată când un grup de state au încercat să se separe din federația Statelor Unite ale Americii s-a lăsat cu un război civil de patru ani.

Desigur, nu va fi cazul să asistăm la un astfel de deznodământ, legat de intenția de secesiune a celor 15 orașe din statul New York. Dar însăși ideea de secesiune reprezintă un vot de blam dat guvernatorului unui stat unde drepturile indivizilor de a dispune de bogățiile subsolului lor sunt încălcate, unde taxele mari merg mână în mână cu indiferența politică și lipsa locurilor de muncă. Este adevărat, pe de altă parte, că acei locuitori necăjiți din cele 15 orașe, nu figurează pe lista milionarilor și miliardarilor din Manhattan, care contribuie copios la fiecare campanie electorală pentru alegerea guvernatorului statului New York.

Guvernatorul Cuomo ar trebui să ia aminte la acțiunile altui guvernator democrat, John Hickenlooper din Colorado. Metodele fracktiviste, care au dat roade în New York, au eșuat lamentabil în Colorado. Gov. Hickenlooper, într-un interviu cu Colorado Public Radio din 26 februarie 2015, a respins fără drept de apel ideea de interzicere a fracturării hidraulice în Colorado. Remarcile sale au fost o critică usturătoare la adresa grupului politico-activist Food & Water Watch, bazat în Washington, D.C. Grupul respectiv, după ce a creat organizațiile fracktiviste Local Control Colorado, Frack Free Colorado și Don’t Frack Denver, a declanșat ultima sa campanie pentru o interzicere a fracturării hidraulice la nivelul întregului stat sub lozinca „Coloradans Against Fracking”. Guvernatorul statului Colorado a mai spus că interzicerea fracturării hidraulice amenință familiile care muncesc, aduce daune economiei statului și, la urma urmei, nu are nici un sens în Colorado.

Poziția Gov. Hickenlooper împotriva campaniilor de „interzicerea fracturării hidraulice” este împărtășită de Guvernatorul democrat al Californiei, Jerry Brown, care este considerat un erou pentru mișcarea ecologistă și care a respins „caravanele ideologice” încărcate cu fracktiviști. Gov. Brown a spus chiar că activiștii care declanșează campanii de interzicere a fracturării „nici nu știu despre ce dracu vorbesc”.

În concluzie, da, „există viață după Chevron”, și la Pungești, și în partea sudică a statului New York.

Deosebirea este că la Pungești, „țăranii” de acolo purtau pancarte scrise perfect în engleză, cu „Chevron, frack off”, în timp ce locuitorii celor 15 orașe din New York se gândesc ce bine ar fi dacă s-ar putea muta, cu pământul lor cu tot, în Pennsylvania, statul unde frack nu se scrie împreună cu off.

Articol publicat pe CONTRIBUTORS si republicat cu permisiunea autorului.

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre zăcămintele de petrol și gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați gazoși etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrol și gaze. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativa pentru acest domeniu cutting-edge.

Cartea, intitulata „Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences”, a aparut în 2015.

 

STIRI INTERNATIONALE

Norway: Equinor...

The Norwegian Petroleum Directorate has granted Equinor a drilling permit for well 36/1-3 in production licence PL 885. The well will be drilled...

Angola: Eni announces...

Eni has started production from the Vandumbu field in Block 15/06 through the West Hub N’Goma FPSO. First oil from the Vandumbu field was achieved...

Canada-Nova Scotia...

The Canada-Nova Scotia Offshore Petroleum Board (CNSOPB) has issued Call for Bids NS18-3, which includes two industry-nominated parcels. The Call...
STIRI LOCALE

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...

România a înregistrat...

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,2% în zona euro şi cu 0,3% în Uniunea Europeană în...
COTATII OIL & GAS