Vocea întregului sector de
upstream din România

Interviu Artur Stratan: Problemele industriei O&G Upstream in Romania

ROPECA a fost lansată la sfârşitul anului 2012 ca o asociaţie a industriei pentru sectorul upstream din România. Acum reprezintă peste 15 companii cu operaţiuni în întreaga ţară, printre care Chevron, Amromco, Expert Petroleum, Rompetrol şi Panfora. Din diverse motive, presa centrală a acoperit mai ales operaţiunile Chevron din Vaslui. Acest lucru a contribuit la ceea ce pare a fi o imagine distorsionată a provocărilor şi oportunităţilor cu care industria upstream se confruntă în prezent. Am căutat o înțelegere mai cuprinzătoare cu ajutorul lui Artur Stratan, Business Developer pentru Amromco în România și membru al Comitetului Director al ROPEPCA. Discuția noastră a atins multe aspecte de interes nu numai pentru industria energetică, ci pentru întreaga economie românească. Cel mai important - de unde va veni producția de petrol și gaze din România în viitorul apropiat?

D-le Artur Stratan, vă rugăm să explicați pentru cititorii noştri ce este industria upstream și de unde vine denumirea ROPECA?

Exista o scurtă descriere a ceea ce reprezintă întreaga industrie de energie care-mi place cel mai mult. Și anume, “folosirea ingeniozității umane pentru a produce energie ieftină, abundentă, fiabilă, care alimentează progresul uman”. Asta facem şi noi, cei din industria upstream. Mai precis, suntem la începutul lanțului de valori din energie: începem de la investigarea zonelor unde resursele de hidrocarburi s-ar putea dovedi a fi mai abundente, exploram caracteristicile subterane ale scoarței pământului și investim în tehnologii, proceduri, personal calificat, facilități de suprafață și infrastructură, în scopul de a aduce aceste resurse deasupra solului într-un mod economic.

ROPECA reprezintă Asociația Română a Companiilor de Explorare şi Producție Petrolieră și este formată din 15 membri, toți deținând acorduri de concesiune petrolieră încheiate cu statul român, pentru perimetre de explorare, dezvoltare și producție. În prezent, ROPEPCA deține majoritatea perimetrelor onshore concesionate în România și reprezintă o actuală investiție potențială de 630 de milioane de dolari.

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă industria în acest moment?

Regimul fiscal. Vă voi oferi în primul rând o scurtă explicație de fundal de care sunt legate toate provocările. Orice companie locală sau străină care operează în România în sectorul upstream, pentru a fi capabilă să inițieze orice operațiuni petroliere, trebuie să aibă un acord de concesiune semnat cu ANRM (Agenția Națională pentru Resurse Minerale), în calitate de reprezentant legal al statului român. Aceste acorduri de concesiune au preluat anumite clauze, care sunt de obicei numite “clauze de stabilitate” sau “clauze de exceptare”, care garantează pentru semnatar, denumit în continuare titular, faptul că termenii și condițiile inițiale pe care se baza acordul vor rămâne neschimbate și nemodificate pe o perioadă lungă de timp, care poate varia de la 20 la 50 de ani. Acesta este motivul pentru care caracterul sacru al unui acord de concesiune trebuie să fie de o importanță capitală.

Operatorii au nevoie ca termenii și condițiile inițiale să rămână neschimbate pentru o perioadă foarte lungă, pentru a păstra starea de sănătate a proiectului și, de asemenea, pentru a se asigura că proiectul va supraviețui în fața adversităților diverse cum ar fi rata inflației, variații ale prețurilor la țiței și gaze, primele de asigurare, ratele de schimb valutar, tarifele de transport, taxele vamale, prețurile pentru diferite servicii etc. Atunci când unul dintre aceste elemente iese din limitele normale, atunci alte elemente trebuie să fie păstrate sub un foarte strâns control în scopul de a menține întregul proiect pe linia de plutire. Dar, uneori, în cazul în care impactul diferitelor schimbări este suficient de mare, atunci proiectul se va scufunda și ambele părți vor avea de pierdut, pentru că nu numai operatorul upstream ar pierde veniturile economice ale proiectului, dar, de asemenea, statul va pierde fluxul de numerar din TVA și cea mai mare parte a veniturilor la bugetul de stat, sub formă de redevenţe plătite.

Accesul la terenuri. Proprietarii de terenuri fac o confuzie foarte mare, imaginându-și că dețin absolut totul pe terenurile lor, din cer și până în centrul pământului. Ei bine, adevărul este că aceștia dețin doar drepturile de suprafață de pe terenurile lor și statul este unicul proprietar al orice s-ar afla în subteran, indiferent de cât de adânc se află.

În fiecare acord de concesiune, statul are propriul său rol, drepturile, obligațiile și riscurile asociate. Statul are obligația de a garanta pentru operatorul upstream accesul liber la zonele în care operațiunile petroliere ar trebui să fie efectuate, în calitatea sa de proprietar unic al rezervelor subsolului/bogățiilor de orice fel. Dreptul de servitute este prevăzut în Legea Petrolului și aceasta descrie achiziția drepturilor de acces și a drepturilor de utilizare a terenurilor pentru orice teren necesar pentru operațiunile petroliere.

Operatorul upstream este reprezentantul statului, pe deplin împuternicit să efectueze toate operațiunile petroliere aşa cum sunt nominalizate în acord și în Legea Petrolului și în Normele de aplicare a Legii Petrolului. Orice întârziere, blocaj, impediment în procesul de emitere a tuturor autorizaţiilor și aprobărilor au un impact direct asupra calendarului proiectului, iar orice întârziere înseamnă că producția de hidrocarburi va fi amânată și pentru întreaga perioadă de întârziere statul nu va primi redevențe ca venit la bugetul de stat.

Ce a făcut ROPEPCA în legătură cu aceste aspecte critice cu care se confruntă companiile?

ROPEPCA a emis până în prezent o scrisoare de poziție cu privire la taxa pe construcții speciale (TCS) către toate autoritățile responsabile și a informat statul cu privire la poziția sa oficială privind impozitul nou introdus și consecințele directe asupra sănătății proiectelor upstream. Toate argumentele au fost reiterate și a fost depusă o cerere oficială pentru reconsiderarea regimului fiscal actual și viitor în ansamblu.

În ceea ce privește schimbarea de regim a redevențelor luată în considerare, ROPEPCA intenționează să emită o scrisoare de poziție în legătură cu creșterea propusă a redevențelor și să furnizeze toate motivele pentru care rata redevențelor nu ar trebui să crească deloc. Nu putem compara particularitățile din România cu cazuri similare din alte țări europene. Poate semantica utilizată este aceeași, dar esența este total diferită. Pentru a atrage investiții străine directe importante, statul ar trebui să meargă în altă direcție și, de fapt, să ofere un pachet de stimulente pentru investitorii străini, care i-ar convinge să aducă investiții în România și nu să se îndrepte în alte direcții. Astfel de stimulente ar putea fi scăderea ratelor redevențelor, reducerea schemelor de impozitare, scutirea de taxe, renunțarea la taxele vamale pentru import non-UE de bunuri, dreptul de a scoate din evidență investițiile inițiale nereușite, reducerea bazei de impozitare, prevederea unor proceduri accelerate de amortizare etc.

O parte a problemei, asa cum ați spus, este lipsa de informare și de înțelegere din partea comunităților locale din zonele în care operează companiile upstream. Care este soluţia in opinia dvs.?

Există sute de articole în mass-media în ultimii 2-3 ani și nu am văzut unul singur care să explice oamenilor din zonele rurale diferența dintre anumite operațiuni petroliere. Oamenii trebuie să înțeleagă că dorința operatorului upstream este exact dorința statului. Uneori, statul renunță atunci când vine vorba de îndeplinirea obligațiilor sale ca urmare a faptului că la baza lanțului de comunicare al autorităților centrale şi locale există lacune care ar putea genera confuzie și neînțelegere. Cert este ca, odată ce achiziția seismică ar fi efectuată iar datele colectate ar fi prelucrate și interpretate în mod corespunzător, atunci operatorul upstream ar identifica suprafețe mult mai mici unde ar putea fi șanse crescute pentru descoperirea de hidrocarburi prin activități de explorare, care constau, în principal, din operațiuni de foraj de sonde la anumite adâncimi în interiorul scoarței pământului. Amprenta unei sonde este, de obicei, destul de mică și poate avea până la 2000-3000 m2, iar toți operatorii upstream folosesc în prezent și implementează proceduri de siguranță de ultimă oră pentru siguranța şi protecţia personalului, conservarea mediului și a comunităților locale și pentru restaurarea completă a locaţiei odată ce operațiunile de foraj sunt finalizate.

Acum 20 de ani, ori de câte ori o locație de foraj era identificată oriunde în România, în cele mai apropiate sate acest tip de activitate era salutat, bine primit și sărbătorit, deoarece aducea progres în comunitatea locală, în diferite forme, cum ar fi locuri de muncă, drumuri noi, lărgirea și consolidarea drumurilor existente, a rețelelor de apă și gaze naturale, îmbunătățirea accesului și chiar cariere în industrie. În ultimul an am văzut un fel de activism, care este total împotriva nu numai interesului nostru național, ci și împotriva interesului personal al fiecărui cetățean. Este foarte ușor să vinzi povești de groază și oroare populației atunci când acestea nu fac nicio diferenţă. Noi producem cu mândrie hidrocarburi în România de peste 150 de ani și nimeni nu s-a plâns până acum că orice am face cauzează cutremure, incendierea apei de la robinet sau că otrăvim fântânile și culturile agricole.

Soluția este de a comunica permanent cu autoritățile centrale și locale, cu comunitățile locale și implicarea acestora în cea mai mare măsură posibilă, deoarece acestea vor fi în viitor beneficiarii parțiali ai bogăției care ar fi generată în zonele lor.

Sunteţi optimist cu privire la perspectivele explorarii pentru petrol și gaze naturale în România?

Această industrie are o tradiție foarte lungă și onorabilă în România. Timp de peste 150 de ani, oameni de ştiinţă inteligenţi, ingineri inventivi și mulţi alţi bărbaţi și femei muncitori au oferit țării noastre combustibilii fosili de care aveam nevoie. Și avem încă nevoie de munca lor! Pentru încălzirea caselor noastre, pentru transport, pentru pregătirea și conservarea alimentelor noastre, și pentru mulți ani de acum înainte vom conta în continuare pe hidrocarburi pentru toate acestea. Și când oglinzile gigantice din spaţiul cosmic sau milioane de panouri din deșert vor recolta suficientă energie pentru a furniza întreaga cantitate de energie electrică de care ar avea nevoie această lume, copiii noștri și nepoții noștri vor avea nevoie în continuare de hidrocarburi. Deoarece hidrocarburile sunt și vor fi utilizate pentru fabricarea carcaselor pentru telefoane mobile și computere personale, seringi de unică folosință și nenumărate alte elemente mari și mici, care aduc un plus de confort în viața noastră.

Sunt convins că românii vor ști cum să folosească darurile pe care le au și să atragă finanțarea și tehnologiile care ne lipsesc, în scopul de a construi pentru această industrie un viitor pe măsura trecutului. Și, desigur, în afară de darurile naturale față de care manifestăm o foarte puternică nevoie de a avea oportunități mai frecvente pe piaţă. Lipsa sau durata foarte luna a ciclurilor de oportunitate nu favorizează atragerea de investiții străine directe în România. De la a zice la a face este, de asemenea, un drum lung, și multe lacune trebuie să fie completate cu anumite acțiuni de către autorități. O bază de date în format digital a tuturor datelor de explorare, geologice, geofizice și de producție ar putea ajuta cu siguranță nu numai investitorii, ci, de asemenea, autoritățile, permițându-le să pregătească pachetele de date pentru rundele de licenţiere mai rapid și, de asemenea, de ce nu, să pună la dispoziție datele pentru toate părțile interesate, în camere de date virtuale paralele, astfel încât firmele nu vor mai trebui să aștepte rândul lor pentru a participa la camerele de date fizice.

Eu o văd ca pe o șansă unică și irepetabilă pe care România o are în această fereastră de oportunitate de câțiva ani, pentru a deveni un jucător important în segmentul upstream în UE și pentru a dovedi încă o dată poziția de lider în sectorul de explorare și exploatare a hidrocarburilor convenționale și neconvenționale, prin urmare ducând istoria noastră de peste 150 de ani în industria petrolieră la un nivel cu totul nou.

Acest articol a apărut în ediția Q2 a revistei Energynomics

[Descarcă articol]

 

STIRI INTERNATIONALE

Norway: Equinor...

The Norwegian Petroleum Directorate has granted Equinor a drilling permit for well 36/1-3 in production licence PL 885. The well will be drilled...

Angola: Eni announces...

Eni has started production from the Vandumbu field in Block 15/06 through the West Hub N’Goma FPSO. First oil from the Vandumbu field was achieved...

Canada-Nova Scotia...

The Canada-Nova Scotia Offshore Petroleum Board (CNSOPB) has issued Call for Bids NS18-3, which includes two industry-nominated parcels. The Call...
STIRI LOCALE

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...

România a înregistrat...

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,2% în zona euro şi cu 0,3% în Uniunea Europeană în...
COTATII OIL & GAS