Vocea întregului sector de
upstream din România

O dezbatere pentru redevențe care nu sugrumă investițiile

Eu cred că la baza relației statului cu economia privată trebuie să stea un sistem legislativ și fiscal care să se construiască pe câteva principii clare, ușor de înțeles, de aplicat și de respectat de ambele părți. Într-o astfel de ecuație, un astfel de cadru de reglementare și taxare trebuie să realizeze un echilibru perfect între interesele a trei părți fundamentale: prima parte sunt cetățenii, deși cel mai adesea ei sunt uitați, cetățenii statului – deci consumatorii; a doua parte este economia privată a țării, companiile producătoare și furnizorii de servicii, „piața” cum se spune generic; a treia parte este statul însuși, cu întreaga sa structură administrativ-birocratică pe care o putem reduce la un concept simplu, și anume la bugetul public. Dacă vorbim de industria de petrol și gaze, o industrie strategică, importantă – poate cea mai importantă a României –, echilibrul dintre cele trei părți mai sus menționate trebuie realizat mai ales când vine vorba de spațiul fiscal și de sistemul de redevențe, taxe și impozite la care este supusă industria. În cazul redevențelor, regimul acestora trebuie să răspundă atât nevoilor statului, cât și nevoilor industriei și consumatorilor. Din perspectiva consumatorului, trebuie să fie realizate siguranța aprovizionării și accesul competitiv la produsele energetice. Din perspectiva sectorului de petrol și gaze, sistemul trebuie să reprezinte și să ofere un cadru de reglementare și un sistem fiscal care să asigure continuitatea producției, continuarea programelor de investiții care dau sustenabilitatea producătorilor, precum și maximizarea valorii investiției pentru acționari.

Ne apropiem de o finalizare a proiectului noii legi ce va stabili sistemul de redevențe pentru resursele naturale, mai ales pentru petrol și gaze. Până acum, atât ANRM, cât și echipa de la Ministerul de Finanțe au anunțat că proiectul va avea la baza filosofiei sale tocmai această ecuație de echilibru, de câștig a tuturor părților implicate: consumatori, producători, buget public. Dar pe măsură ce ne apropiem de finalizarea proiectului există riscul sporirii în zona politică și în arena publică a discursului populist, incorect argumentat, în jurul unei teme sensibile, lăsând la o parte argumentele experților. Este mult mai ușor să vorbești în spațiul public de miliardele pe care statul și le-ar dori încasate în vistierie decât să acorzi atenție și miliardelor investite ani la rând de producătorii de petrol și gaze, miliarde care se regăsesc în locuri de muncă, în infrastructură modernizată și tehnologii de ultimă generație, în creșterea siguranței în cadrul operațiunilor, în stabilizarea și creșterea producției, în realizarea de descoperiri onshore și offshore, în realizarea unor recorduri tehnice internaționale sau în abordarea unor noi frontiere precum explorarea la adâncime.

Să înțelegem mai bine contextul: la nivel regional, există un risc politic major, avem un conflict în plină desfășurare în vecinătatea României și a bazinului Mării Negre. Să nu uităm că vorbim de un bazin cu potențial de exploatare a hidrocarburilor, cu conexiune la resursele Mării Caspice și cu legături facile către Europa Occidentală. Să nu uităm și rolul important al resurselor energetice în relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia, dar și aflate la originea conflictului dintre Ucraina și Federația Rusă. Avem așadar un risc politic regional crescut, în astfel de condiții primii care își manifestă neîncrederea sau rezerva față de regiune fiind investitorii strategici. O zonă cu risc politic și militar ridicat este o zonă care alungă investitorii noi, amână proiectele de investiții începute, îngheață afacerile în derulare. Investițiile vor continua doar dacă sunt asigurate condiții de siguranță și stabilitate politică, care să genereze asigurarea competitivității și viabilității investițiilor pe termen lung. Stabilitatea politică implică și stabilitatea cadrului de reglementare și a sistemului fiscal.

În acest context regional, România își poate menține poziția favorabilă sau își poate asigura independența energetică doar prin continuarea investițiilor, sectorul petrol și gaze fiind un sector economic intensiv din punct de vedere al cheltuielilor de capital. De aceea, auzim adesea o solicitare repetată cu îndârjire de investitori: predictibilitate legislativă. Guvernul României a anunțat în câteva rânduri modificarea sistemului de redevențe și, cum spuneam la început, pare să se apropie de finalizarea proiectului. De data asta, investitorii se așteaptă ca executivul să se distanțeze de tendințele politicianiste populiste și să trateze cu seriozitate subiectul ținând cont tocmai de contextul economic, politic și militar regional, pentru că investitorii nu vor continua proiectele lor și nici alții nu vor fi atrași de economia autohtonă dacă nu se asigură un cadru predictibil. Sectorul de petrol și gaze cere investiții pe termen lung, ce se recuperează în zeci de ani, iar cei care alocă resurse financiare pentru dezvoltarea producției nu o vor face dacă nu primesc certitudini cu privire la recuperarea investițiilor și garanții de stabilitate politică, legislativă și fiscală.

Spuneam de riscul de discurs simplificat până la simpla dispută politică, discurs populist, axat exclusiv pe beneficiile imediate ale bugetului statului și mai puțin pe beneficiile pe termen lung ale siguranței naționale, ale dezvoltării economice susținute a sectorului energetic care are în România cel mai mare număr de angajați la nivel european. Nevoia de dezbatere publică este reală, dar dezbaterea trebuie realizată responsabil. Modificările la actualul sistem de redevențe trebuie să fie obiectul unor analize autentice, în care să primeze argumentele profesioniste și profesionale aduse de specialiști, de experți deopotrivă ai sectorului de petrol și gaze, precum și ai cadrului științific și academic, ai ministerelor și autorităților de resort. Sunt inutile și lipsite de substanță disputele și atacurile politice care, în spatele declarațiilor populiste de „dragoste de țărișoară” ascund de fapt țintele electorale ale anului următor. E nevoie ca noul sistem de redevențe aplicate pe resursele minerale să beneficieze de dezbatere publică autentică, de pe urma căreia opinia publică, cetățenii (consumatorii din ecuația de echilibru prezentată mai sus) să înțeleagă importanța, mizele, profilul industriei și provocările cu care se confruntă. Odată dezbaterea corect realizată, odată sistemul decis și adoptat, el trebuie aplicat pentru cel puțin 10 ani de acum încolo, asigurându-se astfel predictibilitatea și stabilitatea de care au nevoie deopotrivă producătorii și investitorii în industrie, consumatorii și, nu în ultimul rând, veniturile bugetare.

România trebuie să ofere un regim fiscal de redevențe și de reglementare stabil și competitiv pentru a atrage investiții, pentru că are nevoie de investiții semnificative pentru a face față provocărilor și pentru a atrage oportunitățile de piață. Pentru aceasta sunt necesare câteva condiții. Stabilitatea regimului de redevențe este una dintre ele. Acordurile de concesiune existente se supun regimului actual de redevențe pe durata concesiunii. Schimbările regimului de redevențe sunt aplicabile noilor acorduri de concesiune. Beneficiile stabilității regimului de redevențe sunt stimularea investițiilor pe termen lung și menținerea încrederii și implicării investitorilor. De aceea regimul de redevențe ar trebui să fie stabil pe întreaga durată a concesiunii.

Apoi, regimul fiscal, de redevențe și de reglementare trebuie să fie nu doar stabil, ci (mai ales) și competitiv: deciziile de investiții se bazează pe cadrul fiscal existent la începutul proiectului. Încrederea investitorilor trebuie menținută prin asigurarea unui regim fiscal și de reglementare competitiv pentru a atrage investiții și trebuie să reflecte riscurile semnificative de ordin geologic, tehnic, riscurile de cost și prețuri de piață, pe care și le asumă investitorii. Veniturile suplimentare la bugetul de stat ar trebui să vină din producția suplimentară obținută, nu pe baza unui nivel ridicat al redevențelor, care descurajează investițiile. Totodată, România trebuie să asigure piețe deschise și competitive: piața gazelor trebuie să fie deschisă și liberalizată, conform legislației de energie, infrastructura trebuie dezvoltată, atât infrastructura de transport și stocare a gazelor trebuie dezvoltată, cât și interconexiunile conductelor între granițele naționale trebuie facilitate. Impozitarea profiturilor suplimentare trebuie să fie un instrument neutru, astfel încât proiectele care sunt profitabile înainte de taxare să rămână profitabile și după ce o astfel de taxare este aplicată (pentru a nu descuraja investițiile). Statul trebuie să primească o parte rezonabilă din profiturile activităților petroliere upstream, dar impozitul suplimentar pe profit și restul impozitelor trebuie să fie competitive în comparație cu alte jurisdicții similare, să reflecte împărțirea riscurilor de profitabilitate între stat și investitori și să se raporteze la specificul local: să țină cont de declinul natural al producției, de maturitatea zăcămintelor, de localizarea resurselor și accesibilitatea acestora, de tehnologiile folosite, de tipul de operațiuni – la suprafață sau în adâncime – etc.

În concluzie, nu trebuie să căutăm aiurea „un cel mai bun” sistem fiscal și de redevențe, pe care să-l importăm pur și simplu (atenție la pretențiile politicianiste sau la perorațiile populiste), pentru că nu există! Experții spun că nu există nici cel mai rău, nici cel mai bun sistem fiscal aplicat industriei de petrol și gaze. Dar eu cred că poate exista un „cel mai potrivit” sistem de taxare, rezultat pe baza ecuației de echilibru de care scriam la început: regimul care aduce venituri la bugetul public, dar facilitează dezvoltarea economică și formarea de capital, nu sugrumă investițiile, ajută la crearea de noi zone de producție și de noi locuri de muncă.

Articol publicat de Economistul

STIRI INTERNATIONALE

Norway: Equinor...

The Norwegian Petroleum Directorate has granted Equinor a drilling permit for well 36/1-3 in production licence PL 885. The well will be drilled...

Angola: Eni announces...

Eni has started production from the Vandumbu field in Block 15/06 through the West Hub N’Goma FPSO. First oil from the Vandumbu field was achieved...

Canada-Nova Scotia...

The Canada-Nova Scotia Offshore Petroleum Board (CNSOPB) has issued Call for Bids NS18-3, which includes two industry-nominated parcels. The Call...
STIRI LOCALE

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...

România a înregistrat...

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,2% în zona euro şi cu 0,3% în Uniunea Europeană în...
COTATII OIL & GAS