Vocea întregului sector de
upstream din România

Rusia sub dublu impact: sancțiunile internaționale și prețul scăzut al petrolului

„Albaștri, ca ochii Rusiei de-albaștri,
Sunt ochii Partidului nostru…”
Alexandru Andrițoiu (1929-1996)

Când am enumerat consecințele actualei situații deflaționiste produse de scăderea precipitată a prețului petrolului (Deflația petrolului. Cauze și consecințe), am indicat câteva aspecte revelatoare: aprecierea semnificativă a dolarului american, care a ajuns la cele mai ridicate parități din ultimii 11 ani; scăderea costurilor pentru angajați și angajatori, pentru că plătesc mai puțin la pompă, efectul de domino asupra prețurilor altor produse (cupru, aur, metale industriale), creșterea șomajului prin reducerea activităților specifice din industria de petrol și gaze, ori comasări și cumpărări ale companiilor mici de către giganții industriei.

Scăderea prețului petrolului afectează puternic și economiilor acelor țări pe care le numesc aici petro-state: veniturile lor se bazează într-o mare măsură pe exportul de petrol. Am citat situațiile din Venezuela, Nigeria și Norvegia, unde monedele naționale s-au depreciat între 12% și 45%.

Un caz special îl reprezintă Rusia, unde, în 2013, petrolul și gazele au reprezentat circa două treimi din valoarea totală a exporturilor. În 2014, sectorul petro-gazeifer a produs aproximativ 50% din veniturile bugetului federal. Dar Rusia suferă în prezent un dublu impact: scăderea prețului petrolului și consecințele sancțiunilor internaționale datorate crizei ucrainene. Ca rezultat, economia rusească, deja stagnantă, devine vulnerabilă și se îndreaptă spre recesie.

1. Impactul scăderii prețului petrolului

Am compilat mai jos trei grafice și am calculat trei procentaje:

  • În 2014, prețul petrolului rusesc (Ural blends) a scăzut cu circa 60% (Grafic 1)
  • În 2014, rubla rusească s-a depreciat cu circa 57% (Grafic 2)
  • În 2014, creşterea produsului intern brut (PIB) al Rusiei a scăzut cu circa 65%.

Mi se pare remarcabilă cvasi-coincidența celor trei procentaje, care subliniază, fără drept de apel, situația Rusiei drept un petro-stat. Cât timp Rusia își poate vinde, la un preț convenabil, producția de petrol, toate lucrurile sunt bune și frumoase. Când prețul petrolului scade, vedem graficele de mai jos și consecințele pe care le voi discuta în continuare.

 

Grafic 1. Scăderea prețului petrolului rusesc (Ural blends) în perioada ian. – dec. 2014 a fost de circa 60%

 

Grafic 2. Deprecierea rublei în raport cu dolarul american în perioada ian. – dec. 2014 a fost de circa 57% (Linia din grafic este ascendentă pentru că dolarul este reprezentat în funcție de rublă, de exemplu 1 USD = 70 ruble)

 

Grafic 3. Încetinirea cresterii PIB-ului în Rusia, în cursul anului 2014, a fost de 65%

Deși semnificativă pentru industria rusească de hidrocarburi, scăderea prețului petrolului a fost parțial amortizată prin structura regimului de taxe și prin micșorarea valorii rublei în raport cu dolarul american. Principalele taxe de petrol din Rusia – MRET (Mineral Resources Extraction Tax) și Taxa de export (Export Duty) – sunt legate de prețurile Ural blends (Grafic 1).

Bugetul Rusiei a încasat ~85% din fiecare dolar obținut din vânzări atunci când prețurile creșteau, dar când prețurile au început să scadă, majoritatea reducerilor veniturilor au fost absorbite de bugetul federal, nu de companiile producătoare. Deprecierea rublei (Grafic 2) a oferit o altă salvare companiilor de petrol: majoritatea costurilor de producție sunt plătite în ruble (circa 85%), în timp ce veniturile din export sunt în dolari. Cu toate acestea, după cum se poate vedea din Graficele 1 și 2, rubla rămâne puternic legată de vânzările și prețul petrolului. Producția de petrol rusească a avut trenduri îngrijorătoare în 2014: o scădere cu 2% în perioada ianuarie – iulie (prima dată, din 2009, când producția scade șapte luni consecutiv), urmată de fluctuații pozitive/negative pentru restul anului.

În ianuarie 2015 s-a înregistrat o ușoară creștere a producției (0,7%) față de punctul cel mai coborât (noiembrie 2014). Activitatea de foraj a scăzut cu 7% în 2014, prima dată, din 2009, când se înregistrează o astfel de situație. Mai semnificativă mi se pare o descreștere pronunțată a eficienței fracturării hidraulice din Rusia: volumul de petrol produs per foraj a scăzut în 2014 cu 17% (o posibilă cauză este legată de al doilea impact, cel al sancțiunilor internaționale). Pentru a pune într-o perspectivă corectă actuala situație din Rusia, se cuvine să privim situația similară precedentă, din 2008-2009. Atunci, prăbușirea prețului petrolului a fost mult mai drastică și, în plus, exacerbată de efectul „foarfecilor lui Kudrin”[i]: de la $138/baril în iulie 2008, s-a ajuns la $34/baril în ianuarie 2009. Producția de petrol a Rusiei a scăzut în 2008 cu 0,6%, dar și-a revenit în 2009. Activitatea de foraj și investițiile capitale aferente s-au menținut în 2008, apoi au scăzut cu 18,3% în 2009, dar s-au relansat rapid în 2010. Cu alte cuvinte, funcționarea industriei petroliere din Rusia în 2008 – 2009 indică reziliența relativă acestui sector economic.

Care sunt „victimele” rusești ale prăbușirii prețului petrolului?

În principal, o economie deja slăbită și bugetul federal. Creșterea PIB-ului în Rusia a încetinit constant în 2014 (Grafic 3), ajungând la numai 0,7% la sfârșitul anului, după ce atinsese 2% în 2013. Ministerul de finanțe rus a estimat că scăderea prețului petrolului a costat economia rusească circa $90-100 miliarde. (Sanctions & Oil Prices Bring The Russian Economy Near Collapse). În ianuarie 2015, guvernul rus a indicat că intenționează să reducă majoritatea cheltuielilor din anul curent cu 3,2%. Micșorarea rezervelor speciale („rainy day”) ale Fondului Național de Bunăstare cu 9% în 2014 limitează abilitatea guvernului de a stimula economia sau de a salva companiile cu probleme.

2. Impactul sancțiunilor internaționale

Începând de la mijlocul lunii martie 2014, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană (UE), Canada, Japonia, Australia și alte țări au impus sancțiuni împotriva Rusiei pentru anexarea Crimeii și rolul ei în criza politico-militară din estul Ucrainei. Sancțiunile vizează sectoarele financiar și energetic, precum și persoane individuale. Cele mai importante sancțiuni au fost impuse de SUA și UE (vezi Tabelul de mai jos)

 

imagine

Cum acționează sancțiunile SUA?

În centrul sistemului de sancțiuni instituit de SUA se găsește US Treasury Department care, prin Oficiul de Control al Activelor Străine (Office of Foreign Asset Control – OFAC), utilizează circa 200 de avocați și detectivi însărcinați cu aplicarea sancțiunilor listate în tabelul de mai sus. După 11 septembrie 2001, atribuțiile acestui Oficiu s-au extins remarcabil: actualmente, 37 de țări sunt supuse sancțiunilor SUA. De asemenea, puterea legală a acestui Oficiu a cunoscut o expansiune deosebită. De exemplu, anul trecut banca franceză BNP Paribas a acceptat sancțiunea impusă de Oficiu și a plătit o amendă record de $9,8 miliarde pentru că a făcut tranzacții cu Cuba, Sudan și Iran, țări aflate pe lista de sancțiuni ale SUA.

Sarcina de respectare a sancțiunilor revine băncilor și partenerilor lor. Companiile trebuie să monitorizeze fluxul total al operațiunilor lor pentru a identifica tranzacțiile potențial suspecte. Absența intenției criminale nu este suficientă: companiile trebuie să demonstreze că au luat toate măsurile rezonabile de respectare a sancțiunilor. Rezultatul acestui demers a fost o industrie financiară care, tot mai mult și pe scară tot mai largă, se conformează deciziilor de sancționare a Rusiei. Practic, companiile financiare au acum zeci de mii de avocați de conciliere, specialiști în bazele de date, consultanți ș.a. Multe companii, care ar dori poate să împrumute bani sau să facă afaceri cu Rusia, refuză aceste activități de teama riscurilor și costurilor care ar putea apărea (vezi exemplul de mai sus cu BNP Paribas).

Forța de „sperietoare” a sancțiunilor americane rămâne un factor de care trebuie ținut seama în multe situații. Sancțiunile se aplică oricui în SUA, inclusiv entităților sau indivizilor care activează în SUA. De asemenea, sancțiunile vizează toate importurile/exporturile în/din SUA. Sunt pasibile de sancțiuni toate companiile americane oriunde ele activează, companiile străine care fac afaceri în Statele Unite și cetățenii americani care lucrează pentru companii străine, inclusiv pentru companiile rusești sancționate.

Sancțiunile impuse de UE sunt foarte similare ca scop, dar apar două diferențe importante:

  • Sancțiunile UE expiră după un an și este necesar votul unanim al Consiliului UE pentru extinderea lor[ii]; 
  • Sancțiunile UE permit afacerile începute înainte de aplicarea lor. Sancțiunile SUA nu permit acest lucru.


Impactul sancțiunilor financiare impuse de SUA și UE este neașteptat de larg. Accesul Rusiei pe piețele internaționale de capital este practic înghețat. Rușii care au deja împrumuturi aproape de scadență, nemaiputând să le transfere în noi împrumuturi, caută dolari ca să-și plătească creditorii străinii. Rubla este în declin, iar capitalul autohton „zboară” spre alte zări. În 2014, „zborul de capital” s-a dublat față de 2013, ajungând la $151,5 miliarde.

Deprecierea rapidă a rublei accelerează inflația. La sfârșitul lui 2014, inflația ajunsese la 11,4%, iar analiștii prevăd că în 2015 va înregistra 8,5% (Russian Economy In Crisis Mode). Băncile rusești refuză să mai acorde împrumuturi cetățenilor Rusiei, ceea ce crează un impact asupra ipotecilor pe locuințe.

Provocările economice cu care se confruntă Rusia măresc riscul unor revolte sociale. Pe măsură ce stagnarea economică și sancțiunile încep să afecteze salariile și joburile, riscul unor proteste populare va crește și popularitatea lui Putin s-ar putea să sufere. De exemplu, peste 5.000 de lucrători din domeniul sănătății au demonstrat în Moscova pe 30 noiembrie 2014 pentru a protesta împotriva închiderii unor spitale și disponibilizarea a circa 10.000 de doctori.

Contra-sancțiunile Rusiei nu fac decât să înrăutățească impactul asupra consumatorilor. De exemplu, Rusia a interzis importul de bunuri alimentare (carne, fructe, legume și altele) din Australia, Canada, Norvegia, UE și Statele Unite. Numai că această decizie s-a dovedit un bumerang, care a creat neplăceri suplimentare unei populații deja nemulțumite.

Întrebarea pe care și-o pun mulți analiști este următoarea: Ce se va întâmpla dacă Rusia nu va ceda la presiunile create de sancțiuni?

Există patru posibilități de răspuns:

  1. Anularea sancțiunilor;
  2. Menținerea sancțiunilor;
  3. Adăugarea de noi sancțiuni (nu prea ai ce să mai adaugi – dacă va avea loc o nouă agresiune, ce mai adaugi atunci?);
  4. „Opțiunea nucleară” – blocarea accesului Rusiei la sistemul internațional de transfer bancar SWIFT. Se pare că această amenințare este cea mai serioasă, determinându-l pe Premierul Medvedev să avertizeze țările vestice că „răspunsul rusesc – economic și de alt fel – nu va cunoaște limite” dacă Rusiei i se taie accesul la sistemul SWIFT.


3. Impactul asupra producției de petrol a Rusiei

Sancțiunile financiare lovesc cel mai tare în prezent, dar restricțiile asupra tehnologiei și serviciilor crează riscuri pentru producția rusească de petrol pe termen lung. Limitarea accesului pe piețele de capital rămâne îngrijorarea crucială pe termen scurt. Ministrul Energiei, Aleksandr Novak, declara luna trecută: „Principala problemă este lipsa posibilităților de împrumut, a surselor de finanțare, nu prețul petrolului”.

Restricțiile legate de accesul la echipamente, tehnologii și servicii pentru anumite proiecte (argilele petrolifere, șelful arctic și zonele de apă adâncă) subminează abilitatea Rusiei de a depăși declinul producției din bazinele mature prin darea în exploatare a noi zăcăminte de petrol.

Este puțin probabil că sancțiunile vor fi anulate în curând, dat fiind conflictul care continuă în Ucraina. Acordul Minsk I din septembrie 2014 nu a reușit să oprească luptele. A fost înlocuit cu acordul Minsk II, februarie 2015, agreat de Rusia și Ucraina sub presiunea Germaniei și Franței, dar implementarea acestuia se dovedește slabă.

Veniturile reduse în numerar, produse de prețurile scăzute și inabilitatea de a mai împrumuta, conduc la reducerea cheltuielilor capitale, ceea ce implică mai puține foraje și mai puțină dezvoltare de noi câmpuri productive. Producția în 2015 este estimată să scadă la ~10,44 milioane barili/zi, față de 10,53 milioane barili/zi în 2014. Pe termen lung însă, impactul ar putea fi mai sever prin apariția unei „găuri” de producție.

Prin reducerea/oprirea activităților de exploatare din zonele cu argile petrolifere și cele de pe șelful Arctic datorită sancțiunilor, noile surse de petrol vor fi insuficiente pentru a depăși declinul de producție din bazinele mature. De exemplu, exploatarea în comun a unui zăcământ de pe șelful arctic de către Exxon și Rosneft (cele mai mari companii petroliere din SUA și Rusia, respectiv) s-a oprit pe 24 octombrie 2014 pentru că Exxon s-a retras ca să respecte sancțiunilor. Asta s-a întâmplat după ce cele două companii raportaseră pe 27 septembrie că au găsit 930 milioane barili de petrol și gaz, una dintre cele mai bogate descoperiri făcute recent în întreaga lume.

Perspectiva actuală pentru petrolul rusesc este o scădere lentă a producției în perioada 2014-2035, ajungând, în 2035, la 10,2 milioane barili/zi. Vechile bazine petrolifere vor intra și ele în declin: producția din Siberia de Vest va scădea cu 9% în perioada 2014-2015, dar va continua să reprezinte 56% din totalul rusesc (5,7 milioane barili/zi); după o prelungită „renaștere”, bazinul Volga-Urali își va micșora producția cu 37%, ajungând la 1,5 milioane barili/zi. Speranțele se leagă de noile zăcăminte din Siberia Orientală, care, combinate cu cele din Sahalin, vor produce cu 71% mai mult (1,9 milioane barili/zi) în 2035. Noile descoperiri făcute pe șelful arctic vor intra în producție nu mai devreme de 2029 și vor produce circa 100.000 barili/zi.

Guvernul Rusiei încă mai speră că producția de țiței de șist va urma, oarecum, modelul american, și ar putea ajunge la 1 milion barili/zi peste 10 ani. Dar planurile legate de producția de țiței de șist anunțate până în prezent de principalele companii rusești (chiar înainte de sancțiuni) sugerează o cantitate mult mai mică, cel puțin pe termen scurt.

International Energy Agency (IEA) estimează că până în 2035 Rusia ar putea produce doar 460.000 barili/zi de țiței de șist. O estimare similară (500.000 barili/zi) a fost recent făcută de IHS (Where’s Russia heading?). Dar chiar și această producție, înjumătățită față de speranțele oficiale ale Rusiei, este condiționată de reducerea costurilor curente per forajul de producție din argilele petrolifere pentru a păstra sub control investițiile. Asta implică, în fapt, o convergență cu costurile nord-americane (acum mult mai dificilă de obținut datorită sancțiunilor curente).

Pe măsură ce legăturile cu Vestul se deteriorează, Rusia caută să întărească relațiile cu piețele emergente, incluzând reorientarea comerțului său energetic prin creșterea exporturilor de țiței și gaze către China pentru a balansa dependența de piața europeană. Dar în ciuda speranțelor rusești, China poate juca doar un rol limitat în compensarea sancțiunilor financiare și tehnologice impuse de SUA și UE. Contribuțiile chineze la producția Rusiei, în principal, pe termen scurt și sub formă de echipament și servicii, vor fi în zona „mid-tech” (tehnologii medii) care nu fac obiectul sancțiunilor vestice. Date fiind prețurile scăzute ale petrolului și taxele mari, zona „mid-tech” este cel mai puțin profitabil segment al industriei petroliere rusește (este supra-taxat). Dorința băncilor chineze de a oferi noi finanțări industriei petroliere din Rusia rămâne o mare incertitudine – chiar și acolo unde nu se aplică sancțiunile actuale.

În concluzie, asistăm la o premieră absolută: SUA și Uniunea Europeană au aplicat sancțiuni unei mari puteri mondiale, Rusia, foarte integrată în economia mondială. „The chilling effect”, dușul rece aplicat nu trebuie exagerat prea tare. Ursul rusesc mai poate rezista pentru o vreme.

Note:

[i] Taxa de export pentru exporturile de petrol pentru o anumită perioadă viitoare este determinată de prețul mediu al petrolului rusesc din Rotterdam într-o perioadă anterioară. Înainte de septembrie 2008, termenul a fost de două luni; după aceea, o lună. “Efectul „foarfecile lui Kudrin”, numit așa după ministrul de finanțe Alexei Kudrin, se referă la efectul pe care îl are acest sistem de determinare a cotei de impozitare asupra exporturilor de petrol. În timpul perioadelor de scădere a prețurilor la petrol, în cazul în care baza de taxa de export este mai mare decât prețul actual, efectul dăunează companiilor petroliere. În septembrie 2008, de exemplu, regula aceasta a condus la pierderi nete pentru exportul de petrol. Sub presiunea lobby-ului industriei de petrol, guvernul rus a schimbat apoi regulile, astfel încât companiile petroliere au primit aproximativ 500 miliarde de ruble (20 miliarde dolari la vremea acea).

[ii] Guvernul Greciei intenționează să nu suporte sancțiunile împotriva Rusiei. Prin urmare, Consiliul Uniunii Europene nu va avea unanimitatea de voturi necesară pentru prelungirea acestora.

Articol publicat pe CONTRIBUTORS si republicat cu permisiunea autorului.

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre zăcămintele de petrol și gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați gazoși etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrol și gaze. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativa pentru acest domeniu cutting-edge.

Cartea, intitulata „Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences”, a aparut în 2015.

 

STIRI INTERNATIONALE

Norway: Equinor...

The Norwegian Petroleum Directorate has granted Equinor a drilling permit for well 36/1-3 in production licence PL 885. The well will be drilled...

Angola: Eni announces...

Eni has started production from the Vandumbu field in Block 15/06 through the West Hub N’Goma FPSO. First oil from the Vandumbu field was achieved...

Canada-Nova Scotia...

The Canada-Nova Scotia Offshore Petroleum Board (CNSOPB) has issued Call for Bids NS18-3, which includes two industry-nominated parcels. The Call...
STIRI LOCALE

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...

România a înregistrat...

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,2% în zona euro şi cu 0,3% în Uniunea Europeană în...
COTATII OIL & GAS