Vocea întregului sector de
upstream din România

Va introduce petrolul o nouă ordine mondială?

Există ceva mai puternic decât toate armatele lumii
și aceasta este o idee al cărei timp a venit.
Victor Hugo, Histoire d’un crime, 1877

Fracturarea hidraulică este o idee al cărei timp a venit

Născută acum 70 de ani în mintea unui inginer din Tulsa, Oklahoma, fracturarea hidraulică a rezervoarelor convenționale de petrol și gaze a devenit din ce în ce mai importantă pentru creșterea cantităților de hidrocarburi extrase. După câteva decenii, în 1997, un alt inginer, din Houston, Texas, a îmbogățit ideea inițială, prin introducerea fracturării hidraulice de mare volum a rocilor sursă, argilele gazeifere din zona Dallas – Fort Worth. Începând din 2000, fracturarea hidraulică a fost aplicată și argilelor petrolifere din Dakota de Nord. Combinarea fracturării hidraulice cu forajul orizontal dirijat a mărit apoi incredibil de mult accesul la și producția din rezervoarele ne-convenționale reprezentate de rocile sursă.

Consecințele materializării acestei idei – al cărei timp a venit ! – sunt numeroase, complexe și spectaculoase, pentru că fracturarea hidraulică s-a dovedit a fi o inovație disruptivă, capabilă să producă o revoluție tehnologică și, pe un plan superior, o schimbare de paradigmă.

Spre deosebire de alte tipuri de inovații (e.g., evoluționiste sau revoluționare, care nu afectează piața), o inovație disruptivă contribuie la crearea unei noi piețe și rețele de valori care, în cele din urmă și pe neașteptate, perturbă piața și rețeaua de valori existente, în decurs de câțiva ani sau decenii[1].

Am explicat și exemplificat în ultimele mele articole de pe Contributors modul în care fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere din SUA a contribuit la:

- actualul climat deflaționist generat de scăderea prețului petrolului (Grafic 1);

- apariția unei „noi matematici a petrolului”, în care rezolvarea ecuației clasice preț-cerere-ofertă necesită, ca să vorbim în termeni matematici, condiții de limită (boundary conditions) și condiții inițiale (initial conditions) specifice;

- modificări geostrategice ale hărții politico-economice actuale, unde Statele Unite au devenit de facto the swing producer (swing supplier), schimbând o ierarhie veche de decenii prin detronarea Arabiei Saudite și a OPEC-ului, iar Rusia, Venezuela, Nigeria și alte petro-state sunt nevoite, sub presiunea noii matematici a petrolului, să implementeze măsuri majore economice, tehnologice și, nu în ultimă instanță, politice.

 

Grafic 1. Variația prețului țițeiului Brent în perioada 1 aprilie 2014 – 27 martie 2015. Datele provin de la Intercontinental Exchange (ICE). În ultimul an, prețul a scăzut cu aproape o jumătate (47,79%).

Thomas Kuhn, în foarte influenta lui carte Structura revoluțiilor științifice (1962), afirma că vechea imagine a științei ca o progresie gradată a creșterii cunoașterii este falsă. El a propus, în schimb, că știința progresează prin revoluții periodice, în care paradigmele sunt răsturnate și schimbate. Kuhn a mai spus că oamenii de știință tipici nu sunt gânditori originali și creativi. Mai degrabă, ei sunt indivizi conservatori, care acceptă paradigmele existente și depun toate eforturile lor în rezolvarea problemelor pe care le dictează teoriile deja acceptate. Paradigmele sunt răsturnate/schimbate numai când greutatea dovezilor acumulate devine suficientă pentru a producere răsturnarea – schimbarea de paradigmă (paradigm shift).

Mutatis mutandis, fracturarea hidraulică, cu varianta ei de mare volum, a rocilor sursă – argilele gazeifere și petrolifere – reprezintă, în opinia mea, o schimbare de paradigmă, o revoluție tehnologică a unei industrii, care a debutat în Pennsylvania în 1859, și a schimbat pentru totdeauna civilizația noastră.

10 ianuarie 1901

Nașterea industriei moderne de petrol


Nașterea unei noi puteri mondiale

Forajul Lucas-1 din Spindletop, East Texas, a erupt o coloană de „aur negru” de 50 m înălțime timp de 9 zile. Circa 850.000 barili de țiței, valorând astăzi $17.000.000, s-au pierdut.

Cu o producție de aproape 100.000 barili/zi, Lucas-1 producea mai mult țiței decât toate sondele din SUA la un loc!

Brusc, prețul barilului de petrol a scăzut aproape de 70 de ori, de la $2 la $0,30.

Iar transformarea Statelor Unite ale Americii într-o putere mondială la începutul secolului al XX-lea se leagă indubitabil de „aurul negru” care a erupt pe 10 ianuarie 1901 în sonda Lucas-1, de lângă Beaumont, Texas. Dintr-o dată, SUA au căpătat o sursă de energie imensă și ieftină, care a schimbat pentru totdeauna harta politică și militară a lumii și a introdus o nouă ordine mondială.

Petrolul a devenit astăzi cea mai importantă marfă tranzacționată pe toate piețele lumii. E foarte greu să îmi imaginez cum ar arăta omenirea secolelor al XX-lea și XXI-lea fără transporturi auto și aeriene, fără mase plastice, fără energie electrică și termică produsă prin ardere petrolului și gazelor, fără medicamente create din petro-chimicale etc., etc., etc. Desigur, cineva poate fi un „dreamer” și să își „imagineze” că transporturile s-ar face numai călare, cu bicicleta sau cu corăbiile cu pânze, că nu am avea nevoie de mase plastice pentru telefoane, computere, carduri, ochelari etc., etc., dar am mari îndoieli că acea persoană ar fi privită cu altceva decât stupoare și, eventual, cu un deget la tâmplă care, în toate limbile, înseamnă același lucru.

Va introduce petrolul o nouă ordine mondială?

Creșterea producției de țiței și gaz condensat a Statelor Unite în 2014 a fost cea mai mare din 1900, adică de peste o sută de ani! [2].

Producătorii americani au mărit extracția în 2014 cu 1,2 milioane barili/zi, ajungând la 8,7 milioane barili/zi, reprezentând o creștere anuală de 16,2% – cea mai mare rată de creștere din 1940. EIA notează în raportul publicat pe 30 martie 2015 că majoritatea creșterii producției de petrol americane se datorează fracturării hidraulice și forajului orizontal al argilelor petrolifere din Dakota de Nord, Texas și New Mexico.

Ca o dovadă suplimentară – dacă mai era nevoie – a impactului revoluționar provocat de fracturarea hidraulică, în același raport, EIA menționează că producția de țiței a SUA a scăzut constant, cu o singură excepție, între 1985 și 2008. Dar în ultimii șase ani, după finalizarea dezvoltării principalelor argile petrolifere, producția a crescut an după an (Grafic 2).

 

Grafic 2. Evoluția producției de țiței brut a SUA în perioada 1960 -2014

Cu o asemenea producție-record, capabilă să transforme țara în producătorul mondial #1, argilele petrolifere americane oferă o șansă pentru o nouă doctrină a petrolului care va „reseta” geopolitica actuală[3].

Noua ordine a petrolului va fi marcată de incertitudini crescânde și, în general, de prețuri descrescânde ale petrolului, în condițiile în care industria de profil își re-ajustează situația financiară influențată de declinul costurilor de producție și creșterea eficienței metodelor de extracție.

Pe măsură ce investitorii continuă să evalueze consecințele scăderii prețului petrolului cu începere din luna iunie 2014 (Grafic 1), o serie de analiști avertizează că „nivelul de incertitudine nu poate fi subestimat întrucât această dinamică a prețului petrolului se răsfrânge asupra prețului mărfurilor, valutelor, și coșurilor consumatorilor din întreaga lume, cu implicații vaste asupra piețelor și economiilor”[4].

Iar în mijlocul incertitudinii crescute, prețul petrolului poate varia extrem de rapid în orice direcție: de exemplu, săptămâna trecută, criza din Yemen a dus la o creștere intempestivă a prețului per baril. Totuși, nu trebuie uitat că, cel puțin în ultimele patru luni, petrolul s-a mișcat în zigzag, într-un interval de $15; a ajuns la limita de jos, s-a ridicat, iar a scăzut, iar s-a ridicat, într-o mișcare de tip W multiplu. Analiștii financiari și reprezentanții industriei așteaptă acum noua mișcare a prețului și încearcă să detecteze semnalul care i-ar putea scoate din intervalul menționat.

Și în timp ce analiștii cred că noul preț de echilibru pentru petrol este $65/baril pentru WTI (West Texas Intermediate) și $70/baril pentru Brent, analiza riscurilor pare să indice prețuri care ar putea fi mai mici. Ca să se adeverească, previziunile indicate implică un câștig de cel puțin 21% pentru țițeiul Brent față de nivelurile curente în jur de $58, și o creștere ce circa 30% pentru WTI, care se comercializează în prezent în jur de $50.

Cu toate acestea, și într-un mod semnificativ, prețurile vor rămâne cu mai mult de 30% sub nivelurile de vârf de peste $100/baril (Grafic 1) pentru contractele viitoare de petrol (futures), și asta chiar fără să se considere îngrijorările legate de supra-producția americană, care a tras prețurile în jos.

Agenția Internațională a Energiei (International Energy Agency – IEA) a spus anul trecut că o economie chineză încetinită și boom-ul producției SUA de țiței de șist au marcat începutul unei noi ere a petrolului. Mai mult, IEA consideră că este foarte greu să nu acceptăm că boom-ul american al țițeiului de șist a sfidat, de la începuturile sale, toate așteptările[5]. Este încă o dovadă în sprijinul afirmației mele că fracturarea hidraulică din Statele Unite este o idee transformată într-o inovație disruptivă.

Strategii industriei de petrol atrag atenția asupra unor factori care sugerează că piețele petrolului vor fi caracterizate prin incertitudine și volatilitate în următoarele luni. Acești factori includ:

a) riscuri geopolitice, de tipul situației recente din Yemen;

b) posibilitatea unei cantități de peste 1 milion barili/zi pompate pe piață de Iran, dacă se va ajunge la un acord nuclear cu țările vestice, în urma căruia actualele sancțiuni ar fi ridicate. De exemplu, luni s-a înregistrat o nouă scădere a prețului petrolului cu 2$ pe baza posibilei finalizări a discuțiilor de la Lausanne dintre țările vestice și Iran;

c) posibilitatea creșterii în continuare a producției de țiței de șist din Statele Unite.

Practic, este vorba de o mulțime de variabile care, introduse în ecuația preț-cerere-ofertă, ar putea afecta soluția (prețul imediat) pentru o lungă perioadă de timp. De exemplu, dacă vor fi ridicate sancțiunile împotriva Iranului, ce și cât vor putea aduce ei pe piață? Nu este un secret pentru nimeni că dușmanii lor multiseculari, Arabia Saudită, nu agreează deloc ideea că petrolul iranian ar putea invada piața, care este și așa inundată de țițeiul de șist american. Desigur, nici producătorii americani nu se bucură de apariția concurenței iraniene. Strategia geopolitică a administrației Obama trebuie să țină seama de aceste considerente, întrucât Arabia Saudită, (ca și Israelul –un alt inamic al Iranului), este un aliat esențial al SUA în Orient.

Cei care vor dori să speculeze prin parierea pe prețurile viitoare ale petrolului trebuie să înțeleagă că înoată într-o mare de incertitudini. Dacă privim astăzi la ETF-urile pentru petrol (Exchange Traded Products), vedem un interes uriaș de cumpărare, în ciuda scăderii prețurilor petrolului. De ce? Pentru că există un mare număr de jucători ne-consumatori, care joacă la bursă doar pentru câștig financiar și această situație va crea mai multă volatilitate pe măsură ce prețurile merg în sus și în jos. Consider că, așa cum s-a mai întâmplat deja, prețul petrolului ar putea ajunge în jur de $40/baril și să stabilizeze acolo și această posibilitate ar trebui considerată de „speculanții” de la NYMEX.

După cum am mai scris, scăderea prețului petrolului cu începere din iunie anul trecut a fost acompaniată de o apreciere considerabilă a monedei americane în comparație cu toate monedele importante, și de o cădere corespunzătoare în prețurile altor mărfuri tranzacționate curent pe piață (d. ex., metale, îngrășăminte naturale). În consecință, monedele folosite pentru aceste schimburi comerciale – dolarul australian și pesos-ul chilian, s-au devalorizat și ele în raport cu moneda americană.

Aceste dinamici valutare au pus o presiune suplimentară asupra prețurilor mărfurilor și, în schimb, au confirmat și accentuat încă o dată creșterea economiei SUA și întărirea dolarului american cauzată de scăderea prețului petrolului. Ridicarea unei interdicții vechi de 40 de ani de a exporta țiței brut american ar avea consecințe multiple și ar aduce beneficii Statelor Unite legate de preț, securitate energetică și investiții în industria de petrol[6]. Actuala interdicție este o intervenție politică clasică prin care s-a creat o distorsiune a pieței libere.

Eliminarea interdicției de export ar crea condiții egale pentru producătorii americani, care în prezent sunt dezavantajați de faptul că nu pot vinde produsul lor pe piețele externe. Majoritatea țițeiului de șist american este de mai bună calitate decât West Texas Intermediate, etalonul american, și Brent, etalonul global curent pentru țiței. Dacă ar fi exportat, țițeiul de șist american s-ar vinde la prețuri mai mari decât ambele etaloane (WTI și Brent). Exporturile americane ar oferi mai multe oportunități pentru comerțul mondial, deoarece va crește fungibilitatea și va amplifica securitatea energetică. Țițeiul de șist american ar putea re-desena harta mondială comercială a petrolului, iar, în acest context, comerțul liberalizat va fi esențial pentru Statele Unite. Președintele Obama și membri ai Congresului SUA au fost deja contactați de reprezentanții industriei petroliere (d.ex., ConocoPhillips, Exxon Mobil și Pioneer Natural Resources) în vederea ridicării interdicției de export de țiței brut. Țările europene care depind de petrolul rus cer de asemenea ca SUA să re-intre pe piața exporturilor pentru a reduce dependența de Rusia pentru nevoile lor energetice. Ambasadorii Ungariei, Poloniei, Slovaciei și Republicii Cehe și-au exprimat public suportul lor pentru creșterea exporturilor de GNL (gaz natural lichefiat).

Consider că, pe baza argumentelor prezentate, se poate vorbi de o „nouă ordine a petrolului” în care balanța puterii energetice experimentează schimbări tectonice, cu Statele Unite ale Americii în centrul lor. Fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere a transformat SUA într-un swing producer, a răsturnat vechea ordine impusă și controlată de OPEC multe decenii la rând, iar creșterea producție de țiței de șist a fost atât de mare încât a creat o criză de stocare și a făcut ca riscul geopolitic al alimentării cu petrol să devină o parte a trecutului.

Petrolul pregătește să introducă o nouă ordine mondială, așa cum a mai făcut-o o dată în 1901.

Drumul Statelor Unite către independența energetică a devenit scurt și drept.

Și toate acestea datorită unei idei al cărei timp a venit.

Note

[1] Bower, Joseph L. & Christensen, Clayton M., 1995, Disruptive Technologies: Catching the Wave, Harvard Business Review, January–February 1995.

[2]U.S: Energy Information Administration, 30 martie 2015, U.S. oil production growth in 2014 was largest in more than 100 years, http://www.eia.gov/todayinenergy/detail.cfm?id=20572

[3] Mark P. Mills, 30 martie 2015, America’s Shale Fields Offer A Chance For A New Oil Doctrine To “Reset” Geopolitics, http://www.forbes.com/sites/markpmills/2015/03/30/americas-shale-fields-offer-a-chance-for-a-new-oil-doctrine-to-reset-geopolitics/

[4] http://www.goldmansachs.com/video/index.html?autoPlay=true&playlist=0&video=0

[5] IEA, 2014, Medium-Term Oil Market Report – Executive Summary, http://www.iea.org/Textbase/npsum/MTOMR2014sum.pdf

[6] Kenneth B. Medlock, Center for Energy Studies, Rice University’s Baker Institute for Public Policy, March 2015, To Lift or Not to Lift? The U.S. Crude Oil Export Ban: Implications for Price and Energy Security, http://bakerinstitute.org/media/files/research_document/d2d6536a/CES-CrudeOilExports-Medlock-032715.pdf

Articol publicat pe CONTRIBUTORS si republicat cu permisiunea autorului.

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre zăcămintele de petrol și gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați gazoși etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrol și gaze. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativa pentru acest domeniu cutting-edge.

Cartea, intitulata „Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences”, a aparut în 2015.

 

STIRI INTERNATIONALE

Norway: Equinor...

The Norwegian Petroleum Directorate has granted Equinor a drilling permit for well 36/1-3 in production licence PL 885. The well will be drilled...

Angola: Eni announces...

Eni has started production from the Vandumbu field in Block 15/06 through the West Hub N’Goma FPSO. First oil from the Vandumbu field was achieved...

Canada-Nova Scotia...

The Canada-Nova Scotia Offshore Petroleum Board (CNSOPB) has issued Call for Bids NS18-3, which includes two industry-nominated parcels. The Call...
STIRI LOCALE

ANRE: Profit de 10%...

Companiile care dețin și operează depozite de înmagazinare a gazelor naturale în România vor fi...

Până pe 28 ian,...

Realizarea conductei de transport gaze naturale dintre Onești-Gherăești-Lețcani a fost scoasă la...

România a înregistrat...

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,2% în zona euro şi cu 0,3% în Uniunea Europeană în...
COTATII OIL & GAS